Ceea ce scrieți dumneavoastră e un talmeș-balmeș de presupuneri și acuzații gratuite. Haideți să vorbim pe fapte, nu pe fabulații.
Învățătoarea a scris negru pe alb părinților: "puterea e la voi, rezolvați problema, eu nu mă mai întorc până nu pleacă acest copil din clasă". Asta nu e "impresie" nu e "greșeală de dată" e instigare și șantaj, la vedere.
În prima zi de școală, pentru toți copiii a fost începutul unui nou an, dar pentru fiul meu a fost și mai dificil: școală nouă, colegi noi, cadru didactic nou. Exact atunci, în loc să arate sprijin, răbdare și înțelegere, învățătoarea a ales să stigmatizeze și să fabrice un document pe genunchi, pe care mi l-a fluturat în față fără să mi-l lase măcar să-l citesc. A doua zi, în loc să dea explicații, a fugit și a abandonat clasa. Profesionalism? Nu, rea-credință.
Timp de 2 ani i-a blocat pe toți părinții. Niciun număr de telefon, nicio comunicare directă. Părinții își lăsau copiii de 6 ani la poarta școlii și sunau disperați la secretariat ca să afle dacă sunt în clasă. Asta se numește zero comunicare, nu "stil de lucru"
Și acum, după ce a creat tot scandalul, îi caută disperată pe câțiva părinți să o apere. Pe cine? Pe aceiași pe care i-a ignorat și blocat doi ani. Asta se cheamă strategie perversă: îți abandonezi clasa, dar îți faci "partidă" să te salveze.
Eu nu am pornit niciun război. Eu nu falsific documente, nu instig părinți și nu abandonez copii. Tot ce am făcut a fost să cer explicații și să îmi apăr copilul. Dacă pentru dumneavoastră asta înseamnă "belicos", atunci probabil că pentru dumneavoastră falsul intelectual e doar o metodă pedagogică, iar instigarea părinților e "stil managerial".
Din fericire, legea și bunul-simț spun altceva. Iar adevărul e simplu: copiii au fost sacrificați pentru orgoliul unei singure persoane. Asta e realitatea.
Mulțumesc pentru opinie, însă precizez câteva aspecte esențiale:
Nu este vorba de o simplă neînțelegere, ci de fapte obiective. Învățătoarea a redactat un proces-verbal antedatat și neconform realității, consemnând o „consiliere” care nu a avut loc. A doua zi a părăsit clasa și le-a transmis părinților, în scris, că nu se mai întoarce până nu pleacă familia mea, instigându-i să facă presiuni la director.
Aceste fapte nu țin de impresii sau „conflicte de comunicare”, ci intră în sfera falsului intelectual și a instigării, ambele sancționate de lege. Din păcate, efectul s-a văzut imediat: copilul a fost stigmatizat și chiar agresat fizic de colegi, iar conducerea școlii a ales să minimalizeze situația.
Am încercat deja calea amiabilă, am depus sesizări scrise și am discutat direct cu directorul. Din păcate, nu s-a luat nicio măsură concretă, ci doar s-a agravat situația. De aceea caut acum soluțiile legale corespunzătoare.
Consider că protecția copilului și integritatea actelor școlare sunt prioritare. Or, a închide ochii în fața unui document fals și a unei instigări colective nu înseamnă „calm”, ci complicitate.
Bună ziua, am nevoie de un sfat juridic.
Copilul meu a fost nou transferat în clasa a II-a la o școală noua din București, iar problemele au început chiar din prima zi:
În prima zi de școală (10 septembrie), învățătoarea a întocmit un proces-verbal fals, în care a consemnat că ar fi avut loc o „consiliere cu părintele”. În realitate, nu a existat nicio consiliere.
Documentul era antedatat și mi-a fost prezentat abia a doua zi pentru semnătură, deși fusese redactat ca și cum întâlnirea ar fi avut loc deja. Am refuzat să semnez și am cerut anularea lui.
A doua zi după ce am contestat documentul, învățătoarea a părăsit clasa și nu s-a mai prezentat la școală. Ea a transmis părinților că nu se mai întoarce dacă eu și copilul meu rămânem în clasă și i-a instigat să facă presiuni asupra directorului, spunându-le: „puterea e la voi, mergeți la director și rezolvați problema”. Am dovezi scrise în acest sens.
Din acel moment, copilul meu a fost stigmatizat de colegi, care i-au spus că el este vinovat pentru absența învățătoarei.
Pe 25 septembrie, la ședința cu părinții, directorul m-a discreditat în loc să intervină și să oprească aceste presiuni.
Pe 26 septembrie, copilul a fost agresat fizic de un coleg, fiind lovit cu capul de catedră.
Menționez că au trecut deja aproape 3 săptămâni de când copiii stau fără învățătoare titulară, iar aceasta își menține intenționat clasa abandonată, așteptând ca părinții să facă presiuni la director pentru „rezolvarea” situației.
Probleme majore în prezent:
copil stigmatizat, hărțuit verbal și agresat fizic;
lipsă totală de comunicare cu cadrele didactice care îl supraveghează;
directorul nu ia măsuri de protecție, ci agravează conflictul;
învățătoarea abandonează clasa și instigă părinții în loc să-și îndeplinească atribuțiile.
Întrebările mele:
1. Pot face plângere penală pentru fals intelectual (proces-verbal antedatat) și instigare la presiuni împotriva mea și a copilului?
2. Este mai indicat să merg mai întâi la Inspectorat pentru anchetă disciplinară sau direct la Poliție/Parchet?
3. Pot cere daune morale pentru stigmatizarea și agresiunea copilului? Cine răspunde – doar învățătoarea sau și școala/directorul?
4. Pot obține ordonanță președințială pentru măsuri urgente de protecție și pentru obligarea școlii să îmi asigure comunicare directă cu cadrele didactice?
5. Care este soluția juridică cea mai rapidă și eficientă pentru protecția imediată a copilului?
Mulțumesc anticipat pentru răspunsuri și orientare.
avocatnet.ro explicăm legislația
