Activitate Broken1

Geta Anghel a scris:

Exista hotarari judecatoresti in care , dupa ce locuinta minorului a fost stabilita la mama, chiar cu acordul tatalui, s-a modificat situatia initiala si minorului i s-a stabilit locuinta la tata. Am astfel de hotarari recente!

Hotărârile astea au fost date cu acordul mamei, presupun. Sau au fost câștigate la judecătorie deși ea se impotrivea?

Mulțumesc pentru răspuns. Nu am altceva de făcut decât să încerc să fac și eu ca dumneavoastră.

Oricum, simplul fapt că la dumneavoastră s-a terminat cu bine, nu arată că modelul asta de "a face dreptate" e corect.

Rămân la părerea mea: judecătoria nu își face treaba. Avocații profita de ambiguitatea din lege pentru a câștiga contracte. Ar trebui să pună un tabel pe ușă cu situațiile posibile și deciziile care se dau în funcție de fiecare....că se pare că indiferent de ce argumente aduci, tot la o decizie "standard" ajungi...nu vrea nimeni sa se complice...

Da...doar că dacă judecătorii iau decizii după niște statistici (probabil inexistente), meseria lor se poate înlocui cu un Excel mai complex (ești în situația asta => decizia asta).
Ei își iau banii pentru a analiza fiecare caz în parte și pentru a lua decizii specifice fiecărei situații...
In realitate nu se întâmplă asta...deciziile sunt predefinite (cel mai probabil datorită volumului mare de munca - la judecătoria unde am avut procesul era un singur judecător care se ocupa de divorțuri, familie etc - oraș mare, reședința de judet).
Sistemul nu funcționează corect în opinia mea. Cei care au de suferit sunt copiii și tații.

Mulțumesc pentru sfaturi. Doamna avocat a fost destul de clara mai sus:

"Asadar, doar daca locuinta la mama nu este in interesul copilului, va putea fi schimbata, binenteles avand in vedere si contextul emotional al unei schimbari."

Nu cred că acest lucru poate fi demonstrat ușor în ideea în care ea locuiește în alt oraș iar eu nu am acces în locuința ei...+contextul emoțional care va fi considerat, bineînțeles împotriva acțiunii mele.

"Lamentarea" mea de mai sus a fost din cauza faptului că nici un avocat (nici în fața și nici pe vreun forum) nu a sintetizat informațiile în felul ăsta. Categoric legea e ambiguă iar explicațiile lor sunt mulate pe aceasta ambiguitate ...

In practica, realitatea este alta:
- Mama primește tot timpul copilul, aproape in orice condiții.
- Tatal este obligat la plata pensiei și are drept de vizita.
Dreptul de vizita are un minim pe care judecătorii îl dau (insuficient și menit sa distanțeze și mai mult tatăl de copil)...dar nu este trecut în nici o lege. El poate varia DOAR daca vrea mama (din comoditate, este in avantajul mamei sa nu vrea).
- Este o inegalitate clară și grosolană as zice, între ce se întâmplă dacă tatăl nu își respectă partea de obligații (închisoare) și dacă mama nu își respectă partea ei față de tata (nimic).

Înțeleg că cele ale tatălui sunt considerate obligații față de copil...și la sfârșit, mama are doar drepturi iar tatăl obligații ...
"Custodie comuna" este un termen fals, nefiind nimic comun la custodie...

Mulțumesc pentru informații, sfaturi și faptul că ați fost directă. E destul de rar în domeniul asta, din ce vad (nu am mai avut "onoarea" până acum sa calc într-o sală de judecata)

Ce am concluzionat in timpul asta este:

Custodie comuna = obligația tatălui de a plăti pensie alimentara (in caz contrar se consideră abandon de familie) și cam atât!

Programul de vizita - daca mama nu vrea sa îl respecte, nu sunt consecințe serioase.
In plus, daca mama nu vrea sa negocieze programul, toți judecătorii îl dau pe cel standard (2 weekenduri pe luna, o săptămână vara, câteva zile de Paști și Crăciun). In lege spune că ei de fapt "analizează" care e soluția cea mai buna...dar la atâtea familii cu profile și nevoi diferite ei dau mereu aceeași soluție...

Alegerea unei școli este in fapt alocata doar mamei (tatăl poate da sfaturi maxim - daca ea nu tine cont de ele nu sunt consecințe). Mama își poate lua ordin prezidențial oricând...și se aprobă toate.

Mama primește copilul in 99.9% din cazuri (cele 0.1% sunt cazurile în care mama abandonează sau e decedată).

Dacă ești într-o relație toxica, in care copilul vede zilnic scandal și jigniri, ca bărbat ești obligat de aceste practici juridice sa ramai in acea relație - altfel pierzi copilul.

Personal, mi se pare o nedreptate și un model defect.

Am și eu o întrebare legată de modificarea părintelui rezident.
După divorț, copilul a rămas la mama dar avem custodie comuna (in urma unui proces pe care l-am pierdut). Copilul are azi 7 ani și are o relație foarte strânsă cu mine.
Mama s-a mutat cu el în alt oraș, a cerut și ordin prezidențial pentru înscrierea la școală acolo...din ce am înțeles, îl va obține 100%.
Am văzut că după ce face copilul 10 ani, instanta va tine cont și de părerea lui când decide care este părintele rezident.
Întrebarea este: daca peste 3 ani (la 10 ani ai copilului) pornesc acțiune pentru schimbarea părintelui rezident (adică la mine), am vreo șansă de câștig? Ar trebui sa motivez acțiunea și în alt fel? Sau e suficientă declarația copilului că ar vrea sa stea la tata?
Mulțumesc