Schimbare părinte rezident

Nici acum, nici dupa 10 ani sau mai tarziu opinia copilului nu va fi decisiva,.

Toate probele administrate se coroboreaza intre ele si se decide in baza interesului superior al copilului.

Minorul nu are capacitatea psihica de a decide asumat pentru sine pentru azi si pentru viitor, nu are reprezentarea deciziilor si nici responsabilitatea lor pentru simplul fapt ca nu este un adult. Copii sunt foarte usor ademeniti, manipulati, alienati din pacate.

Daca decizia lui ar fi decisiva, de ce mai apelam la un magistrat care sa judece?

Asadar, doar daca locuinta la mama nu este in interesul copilului, va putea fi schimbata, binenteles avand in vedere si contextul emotional al unei schimbari.

Va recomand sa cautati cai de comunicare cu mama, de sustinere a copilui dvs in acest periplu al schimbarii, sa mentineti relatiile personale cu el si sa nu faceti promisiuni care sa perturbe echilibrul copilului. El ii iubeste egal pe ambii sai parinti si trebuie sa ii aratati aceeasi iubire, pretuire, sustinere. Asta daca vreti sa aveti un viitor adult echilibrat si fara traume emotionale, in definitiv scopul fiecarui parinte.

Mulțumesc pentru informații, sfaturi și faptul că ați fost directă. E destul de rar în domeniul asta, din ce vad (nu am mai avut "onoarea" până acum sa calc într-o sală de judecata)

Ce am concluzionat in timpul asta este:

Custodie comuna = obligația tatălui de a plăti pensie alimentara (in caz contrar se consideră abandon de familie) și cam atât!

Programul de vizita - daca mama nu vrea sa îl respecte, nu sunt consecințe serioase.
In plus, daca mama nu vrea sa negocieze programul, toți judecătorii îl dau pe cel standard (2 weekenduri pe luna, o săptămână vara, câteva zile de Paști și Crăciun). In lege spune că ei de fapt "analizează" care e soluția cea mai buna...dar la atâtea familii cu profile și nevoi diferite ei dau mereu aceeași soluție...

Alegerea unei școli este in fapt alocata doar mamei (tatăl poate da sfaturi maxim - daca ea nu tine cont de ele nu sunt consecințe). Mama își poate lua ordin prezidențial oricând...și se aprobă toate.

Mama primește copilul in 99.9% din cazuri (cele 0.1% sunt cazurile în care mama abandonează sau e decedată).

Dacă ești într-o relație toxica, in care copilul vede zilnic scandal și jigniri, ca bărbat ești obligat de aceste practici juridice sa ramai in acea relație - altfel pierzi copilul.

Personal, mi se pare o nedreptate și un model defect.

Stimate domn, incercati sa asteptati trecerea celor 3 ani, caci timpul le rezolva pe toate. Orice hotarare o puteti lua in functie de realitatile de peste 3 ani pe care nu le puteti anticipa acum, nu va folosesc decat sa va apropiati de depresie, cu consecinte defavorabile asupra dumneavoastra. In 3 ani, se pot schimba multe. Succes!

Mulțumesc pentru sfaturi. Doamna avocat a fost destul de clara mai sus:

"Asadar, doar daca locuinta la mama nu este in interesul copilului, va putea fi schimbata, binenteles avand in vedere si contextul emotional al unei schimbari."

Nu cred că acest lucru poate fi demonstrat ușor în ideea în care ea locuiește în alt oraș iar eu nu am acces în locuința ei...+contextul emoțional care va fi considerat, bineînțeles împotriva acțiunii mele.

"Lamentarea" mea de mai sus a fost din cauza faptului că nici un avocat (nici în fața și nici pe vreun forum) nu a sintetizat informațiile în felul ăsta. Categoric legea e ambiguă iar explicațiile lor sunt mulate pe aceasta ambiguitate ...

In practica, realitatea este alta:
- Mama primește tot timpul copilul, aproape in orice condiții.
- Tatal este obligat la plata pensiei și are drept de vizita.
Dreptul de vizita are un minim pe care judecătorii îl dau (insuficient și menit sa distanțeze și mai mult tatăl de copil)...dar nu este trecut în nici o lege. El poate varia DOAR daca vrea mama (din comoditate, este in avantajul mamei sa nu vrea).
- Este o inegalitate clară și grosolană as zice, între ce se întâmplă dacă tatăl nu își respectă partea de obligații (închisoare) și dacă mama nu își respectă partea ei față de tata (nimic).

Înțeleg că cele ale tatălui sunt considerate obligații față de copil...și la sfârșit, mama are doar drepturi iar tatăl obligații ...
"Custodie comuna" este un termen fals, nefiind nimic comun la custodie...

Statistic vorbind, cei mai mulți bărbați divorțați sunt destul de mulțumiți că nu trebuie să crească ei copiii și că pot să-și vadă de viață. Este o realitare pe care o știu și instanțele. Dumneavoastră poate vă considerați nedreptățit, dar un judecător în această materie lucrează destul de mult cu probabilități și potențialități.