Media Intră în comunitate
avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 627 soluții astăzi

Webinar Premium LIVE: Riscuri și obligații privind combaterea spălării banilor. Joi, 1 Iulie, de la ora 11:00. Rezervă loc și participă → 

Sinteza zilei avocatnet.ro: 10 lucruri de știut astăzi! Înscrie-te gratuit →

Forum Discuţii juridice Probleme juridice în afaceri - ... Interventia judiciara in executarea unui contract prin ...
Discuție deschisă în Probleme juridice în afaceri - contracte între profesionişti

Interventia judiciara in executarea unui contract prin aplicarea teoriei impreviziunii

Buna ziua,
Cum vedeti Dvs. posibila/justificabila o cerere in instanta a Promitentului-Cumparator (PC) de modificare a pretului imobilului, convenit cu Promitentul-Vanzator printr-o Antecontract de vanzare-cumparare (AVC) incheiat sub forma autentica in anul 2007, in care s-a efectuat deja plata avansului convenit contractual.
PC, motivat de faptul ca pretul actual al imobilelor a scazut cu cca. 20-40% fata de data AVC, analizeaza eventuala exercitare a dreptului instantelor de judecata de a interveni in executarea contractelor civile/comerciale si a eventualei implicari a teoriei impreviziunii.
Este imuabil principiu "pacta sunt servanda" sau instanta poate impune un echilibru mobil in timp al intereselor partilor (intre prestatie si contraprestatie) cu evolutia societatii si a economiei (recte piata imobiliara) ?
Lipsa acestui echilibru (deci dezechilibrul) in prevederile contractuale + evolutia pietii, pot duce la ruinarea economica a debitorului, stare de fapt pe care instanta nu ar trebui sa o permita.
Cel mai recent răspuns: ContSters123067 , utilizator 23:52, 7 Septembrie 2011
Stimate domn,
Teoria impreviziunii intervine în măsura în care obligaţia contractuală nu mai este susceptibilă de executare întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită de cea asumată în contract. Variaţia circumstanţelor şi, prin urmare, noile sarcini ce afectează executarea fac parte din riscul contractual, pe care-l suportă debitorul obligaţiei de executat, în lipsa unei dispoziţii contrare. Legislatia noastra nu prevede espres in nici un text de lege ca aceasta teorie este aplicabila promisiunilor bilaterale de vanzare. Codul de procedura civila, prin art.371 alin.3 ii permite executorului judecatoresc sa actualizeze valoarea obligatiilor stabilite in bani, indiferent daca titlul executoriu contine sau nu criterii in acest sens. In opinia mea, daca in antecontract nu s-a facut referire la posibilitatea schimbarii conditiilor contractuale cu privire la pret, nu ar exista motive de aplicare a teoriei impreviziunii.
Stimata, Doamna,
Pozitia exprimata de Dvs. o puteam astepta eventual de la un magistrat mai in varsta, nu de la un avocat tanar, cred (dupa foto) .

In chestiunea postata, ma refeream la fenomene curente, petrecute in economia reala, reflectate in contractele civile si comerciale, nu la mecanismele de executare.
Paguba pe care o sufera una din partile contractante ca urmare a dezechilibrului grav de valoare care intervine intre prestatiile sale si contraprestatiile celeilalte parti, in cursul executarii contractului, determinat de fluctuatiile monetare, este reala si concreta si constituie o problema actuala si acuta.

Esenţial în aprecierea asupra intervenţiei instanţei de judecată prin limitarea sau chiar înlăturarea unei clauze inserată în contracte, este aplicarea articolului 5 din Codul Civil, potrivit căruia nici o prevedere contractuală nu poate deroga de la ordinea publică şi de la bunele moravuri.

Intr-un alt domeniu, cel al clauzelor penale inserate in unele contracte, instantele de judecata au inceput sa admita cereri in care este invocat principiul echilibrului intre prestatiile reciproce dintre parti contractante.
Aceasta cu precadere mai ales în acele cazuri în care se impune redresarea raportului obligaţiilor asumate de părţi prin încheierea unui contract care, datorită dezechilibrului dintre prestaţii intervenit ulterior încheierii sale, poate antrena ruinarea economică a debitorului.
De ex.
Prin sentinţele 89/1998, 158/1999 ale Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi hotărârile 80 şi 83/2000 ale Comisiei de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj, s-a admis posibilitatea ca instanţa să micşoreze cuantumul clauzei penale atunci când aceasta este abuzivă.
În motivarea acestor hotărâri, s-a arătat că dispoziţia art. 1087 C. civ., care consacră ireductibilitatea clauzei penale, trebuie raportate obligatoriu la prevederile art. 5 C. civ. în sensul că nici o prevedere contractuală nu poate deroga de la ordinea publică şi bunele moravuri, iar contractul nu poate fi transformat prin clauze abuzive, într-un instrument de îmbogăţire fără just temei a unei părţi în dauna celeilalte părţi.
Totodată, s-a mai precizat că "nivelul clauzei penale trebuie să aibă o limită obişnuită şi rezonabilă, în sensul de a determina doar cuantumul daunelor-interese rezultate din executarea obligaţiilor asumate, în acest context tribunalul arbitral, având posibilitatea de a verifica cuantumul clauzei penale şi constatând că aceasta este excesivă, o poate diminua".
De altfel, art. 1026 alin. 2 din proiectul noului Cod civil prevede că "instanţa poate reduce clauza penală atunci când aceasta este vădit disproporţionată faţă de prejudiciul ce poate fi prevăzut la data încheierii contractului.
Prin efectul reducerii, cuantumul clauzei penale nu poate, în nici un caz, să ajungă la nivelul prejudiciului suferit de creditor".

In cazul impreviziunii, in momentul incheierii acordului de vointa, nu exista un dezechilibru intre prestatiile partilor, ci acest dezechilibru apare ulterior, datorita evolutiei economice, independent de vointa partilor.

Sub aspectul efectelor ce se produc asupra echilibrului prestatiilor dintre parti, se poate gandi o oarecare asemanare intre "leziune" si "impreviziune".

Cred ca pe aici pe undeva se afla si sfera notiunilor si a chestiunii postate
Ultima modificare: Joi, 6 Mai 2010
legalmgm, utilizator
:)

Decizie nr. 21/1994
EMITENT: Curtea Suprema de Justitie, sectia comerciala
Tematici: CONTRACT DE INCHIRIERE
PUBLICATA IN: Dreptul nr. 12 din 1994, pag. 59

In speta, reclamantul a inchiriat paratului spatiul in litigiu pe o perioada de 5 ani, stabilindu-se prin contract o chirie lunara de 1.441,20 lei, la data de 13 septembrie 1990.
In raport cu liberalizarea preturilor si a cresterii ratei inflatiei ce au urmat datei de 13 septembrie 1990, reclamantul este indreptatit sa pretinda o chirie mai mare, chiar daca prin contract nu s-a prevazut o astfel de clauza.
In acest sens se au in vedere dispozitiile art. 970 C. civ., potrivit carora conventiunile obliga nu numai "la ceea ce este expres" cuprins in ele, dar la toate urmarile ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiunii dupa natura sa".
Nu se poate sustine, cu temeinicie, ca daca la 13 septembrie 1990 partile au convenit asupra unei chirii la 1.441,20 lei pentru un spatiu comercial in suprafata de 312 mp, fata de liberalizarea preturilor, in general, si ca urmare a cresterii ratei inflatiei, reclamantul nu este indreptatit sa pretinda o chirie mai mare in raport de aceste imprejurari.
Altfel, s-ar ajunge la situatia nefireasca, inechitabila, ca indeplinirea obligatiei asumate prin contract de catre reclamant, si anume, aceea de a mentine spatiul inchiriat in starea corespunzatoare destinatiei pentru care l-a inchiriat, sa devina foarte oneroasa, ceea ce este inadmisibil (art. 1420 pct. 2 C. civ.).
De aceea, statuarea de catre instanta de fond ca reclamantul este indreptatit sa solicite o chirie mai mare este corecta, iar considerentul instantei de recurs ca acesta n-ar putea pretinde o chirie mai mare, intrucat nu s-a prevazut in contract posibilitatea negocierii cuantumului chiriei, nu poate fi primit.
Fata de cele de mai sus, este necesar ca instanta de trimitere sa stabileasca pe baza unei expertize de specialitate cuantumul chiriei pentru spatiul in litigiu, iar in cazul in care paratul nu consimte sa-l plateasca, instanta este in drept sa dispuna rezilierea contractului dintre parti.

:):)

teoria impreviziunii functioneazaaaa:thumbup::thumbup::thumbup:



Ultima modificare: Joi, 8 Iulie 2010
ContSters123067, utilizator
Prin actiunea civila, inregistrata sub nr. 7677 din 28 octombrie 1991 la Judecatoria Alba Iulia, reclamantii G.P. si G.E. au chemat in judecata pe parata S.A., pentru ca prin hotararea judecatoreasca sa fie obligata sa recunoasca dreptul de proprietate asupra unei portiuni de teren arabil, in suprafata de 35 arii, si sa-l predea in pasnica folosinta.
In motivarea actiunii, reclamantii arata ca au incheiat la data de 21 mai 1984, un contract de vanzare-cumparare sub semnatura privata cu defunctul sot al paratei prin care au cumparat un teren in suprafata de 0,35 ha., situat pe raza localitatii Tartaria.
In data de 8 ianuarie 1992, reclamanta reconventionala S.A. a chemat in judecata pe paratii reconventionali G.P. si G.F. pentru ca prin hotararea data de instanata:
- sa se constate nulitatea actului de vanzare-cumparare,intocmit la data de 21 mai 1984, intre sotul ei (decedat in prezent) si paratii reconventionali:
- in subsidiar, sa se dispuna rezolutiunea actului de vanzare-cumparare mentionat.
In motivarea acestei actiuni, se arata ca terenul din litigiu a fost proprietatea antecesorilor reclamantei reconventionale si nu a defunctului ei sot, acesta neavand calitatea de proprietar.
Judecatoria Alba Iulia, prin sentinta civila nr. 709 din 3 februarie 1992, a respins actiunea principala, a admis actiunea reconventionala si a constatat nula conventia incheiata la data de 21 mai 1984, privind terenul din litigiu si a dispus restabilirea situatiei anterioare, precum si obligarea reclamantei reconventionale, S.A., sa restituie paratilor reconventoinali suma de 10.000 lei.
Pentru a pronuta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca la data incheierii actului erau in vigoare Legile nr. 58/1974 si nr. 59/1974, terenurile agricole fiind scoase din circuitul civil si, totodata, vanzatorul a instrainat terenul sotiei sale altuia, neavand consimtamantul acesteia.
Prin decizia civila nr. 576 din 28 august 1992 a Tribunalului Judetean Alba a fost admis recursul declarat de G.P. si G.F., a fost casata hotararea primei instante cu retinerea cauzei spre rejudecare numai cu privire la repunerea in situatia anterioara a recurentilor, in care scop s-a dispus completarea probatiunii prin efectuarea unei expertize tehnice.
S-a retinut ca suma de 10.000 lei, platita de reclamanti in anul 1984, reprezenta valoarea reala a terenului in litigiu in acel moment, insa, in prezent, restituirea acestui pret nu mai constituie o concreta repunere in situatia anterioara, reclamanta reconventionala fiind net avantajoasa in dauna paratilor reconventionali. Trebuie stabilita valoarea de circulatie a terenului din litigiu in momentul de fata si obligarea lui S.A. la restituirea acestei valori.
In cauza s-a efectuat o expertiza tehnica, precum si o completare la aceasta expertiza si au fost ascultati martorii B.R. si M.I.
Aspectul privind constatarea nulitatii actului incheiat la data de 21 mai 1984, nu se impune a fi analizat, intrucat a fost bine solutionat de Judecatoria Alba Iulia prin sentinta civila nr. 709/1992. De aceea el urmeaza a fi reprodus in dispozitivul prezentei decizii numai pentru a se stabili legatura cu capatul de cerere privind restabilirea situatiei anterioare, aceea ce face obiectul casarii cu retinerea cauzei.
Intradevar, asa cum s-a aratat in decizia de casare, obligarea paratei S.A. de a restitui numai suma de 10.000 lei (pretul achitat la data de 21 mai 1984), nu constituie o corecta repunere in situatia anterioara, intrucat, in prezent, aceasta suma este motica, in raport cu valoarea totalitatii bunurilor de pe piata.
Pentru a nu fi dezavantajata nici una dintre parti, trebuie gasita modalitatea de a proceda la o echitabila repunere in situatia anterioara si aceasta este numai valoarea de circilatie a terenului din litigiu.
Asa cum a stabilit si expertul in completarea raportului de expertiza, valoarea de circulatie a terenului agricol se stabileste in raport cu venitul net realizat pe o perioada de 10 ani, in regim de culturi alternative, adica 5 ani in urma cultivarii graului si 5 ani in urma cutivarii porumbului.
Tot din expertiza rezulta ca, in ultimii 10 ani, rezulta o productie de 1150 kg. grau la hectar si 1600 kg. porumb la hectar, revenind pentru 0,35 ha. 422 kg. grau si 560 kg. porumb.
Din declaratiile martorilor audiati se retine ca o ferdela de grau valoreaza 1000 lei, iar una de porumb, valoreaza 900 lei. Stiut fiind ca o fredela are 15 kg. rezulta ca un kg. grau valoreaza 66 lei, iar un kg. porumb valoreaza 60 lei. Astfel urmeaza ca reclamanta reconventiona S.A. sa fie obligata sa plateasca paratilor reconventionali suma de 141.000 lei cu titlu de restituire de pret la valoarea reactualizata.
:)
Ultima modificare: Luni, 12 Iulie 2010
ContSters123067, utilizator
CRIZA ECONOMICA- Teoria impreviziunii si principiul echitatii.


Curtea de Apel Timisoara, Sectia Civila, Decizia civila nr. 331 din 01 aprilie 2009. Prin Decizia civila nr. 24 din 29 ianuarie 2009, Tribunalul Arad a admis apelul declarat de pârâtele-reclamante-reconventionale V.L. si C.A. împotriva Sentintei civile nr. 6125 din 18 septembrie 2009 a Judecatoriei Arad, pe care a schimbat-o în parte, sens în care a modificat cotele de contributie ale defunctilor la dobândirea imobilului ce face parte din masa partajabila, precum si cotele ce revin partilor si sumele ce trebuie platite cu titlu de sulta, stabilind în favoarea reclamantei S.M. suma de 14.625 EUR, în favoarea reclamantei H.F., suma de 14.625 EUR si în favoarea pârâtei C.C. suma de 38.458 EUR, din totalul sultei de 67.709 EUR, reclamanta-reconventionala V.L. urmând sa achite suma de 26.542 EUR, iar reclamanta-reconventionala C.A. suma de 41.167 EUR, mentinând dispozitiile sentintei privind atribuirea imobilului în favoarea reclamantelor-reconventionale V.L. si C.A.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele-reclamante-reconventionale V.L. si C.A., solicitând în temeiul dispozitiilor art. 304 pct. 9 si art. 312 alin. 3 Cod Procedura Civila, admiterea recursului, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece se impune efectuarea unei noi expertize tehnice cu privire la valoarea de circulatie a imobilului, care sa stabileasca pretul actual al acestuia, având în vedere criza imobiliara pe care o traverseaza România. Recurentele au mai sustinut ca în conditiile actuale, data fiind aceasta criza, pretul imobilului a crescut foarte mult, iar valoarea de 130.000 EUR, care a fost stabilita prin expertiza efectuata în mai 2008, nu mai corespunde în prezent.

Prin Decizia civila nr. 331 din 01 aprilie 2009, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de pârâtele-reclamante-reconventionale V.L. si C.A. împotriva Deciziei civile nr. 24 din 29 ianuarie 2009 a Tribunalului Arad, pe care a casat-o si a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeasi instanta. Pentru a hotarî astfel, Curtea de Apel Timisoara a avut în vedere considerentele ce în continuare sunt evidentiate.

În aplicarea principiului egalitatii copartajantilor, la efectuarea partajului trebuia luata în considerare valoarea bunului de la data judecatii, iar nu valoarea existenta în momentul nasterii starii de indiviziune.

Astfel, diminuarea valorii de piata a bunului, ca si sporul de valoare al acestuia - care nu sunt rezultatul activitatii vreunuia dintre coproprietari - se imputa asupra drepturilor tuturor copartajantilor sau, dimpotriva, le profita tuturor, iar nu unuia singur dintre ei. Cu alte cuvinte, pentru a se asigura deplina echitate în efectuarea partajului unei locuinte, respectiv pentru a asigura un deplin echilibru între cota transmisa si contravaloarea acesteia, evaluarea trebuie sa fie facuta la valoarea de circulatie din momentul partajului
.

Aceasta solutie este acceptata si de doctrina care, în principiu, accepta teoria impreviziunii, care se fundamenteaza pe cautarea unui just echilibru între prestatiile partilor unei conventii, în conditiile schimbarii împrejurarilor economice (ca o cerinta a justitiei comutative).

Or, în speta de fata, mentinerea valorii imobilului de 130.000 EUR, stabilita în luna mai 2008, pentru efectuarea partajului succesoral, ar fi profund inechitabila, prin aceea ca nu se realizeaza un just echilibru între cota transmisa si contravaloarea ce trebuie platita cu titlu de despagubire, fiind de notorietate ca din luna mai 2008 si pâna în prezent, valoarea de piata a imobilelor a scazut cu zeci de procente.


:yeah:
Ultima modificare: Luni, 12 Iulie 2010
ContSters123067, utilizator

Alte discuții în legătură

Doi bugetari nu-si mai pot plati o rata bancara. care sunt urmarile si riscurile? AliCer AliCer Buna ziua! Eu si sotul meu suntem cadre didactice si vom avea de la 01 iulie cu 25% mai putin salariu fiecare. Vom fi in imposibilitatea de a mai plati o ... (vezi toată discuția)
Legea 112/1995 - cereri - admisibilitate legalmgm legalmgm In prezent instantele de judecata mai admit cererile chiriasilor de a cumpara, in baza Legii 112/1995, imobile nerevendicate in natura ? (vezi toată discuția)
Promisiune de vanzare-cumparare vivinka vivinka Buna ziua! Avem un proprietar al unui imobil cumparat prin Legea 112 / \'95 si o are in folosinta de 5 ani. Potrivit legii 112 el nu poate vinde casa timp ... (vezi toată discuția)