dragi colegi, va supun dezbaterii urmatoarea speta:
o persoana este condamnata in romania, la doua pedepse, a doua cu executare.
este prinsa in italia, in baza unui mandat european de arestare.
instanta italiana admite cererea statului roman de predare a persoaneri in romania, insa DOAR CU PRIVIRE LA PRIMA DINTRE PEDEPSE, PE MOTIV CA INFRACTIUNEA PT CARE A FOST CONDAMNATA IN ROMANIA A DOUA OARA NU ESTE PREVAZUTA CA INFRACTIUNE IN ITALIA (lipseste dubla incriminare).
incarcerata in romania, persoana in cauza formuleaza contestatie la executare si solicita emiterea unui nou mandat de executare, cu privire exclusiv la prima pedeapsa, motivand, in esenta, ca organele judiciare ale romaniei trebuie sa respecte limitele in care statul italian a acceptat pedarea.
instanta romana respinge cererea, motivand ca, din moment ce statul italian a decis predarea (putand si sa o refuze), inseamna ca trebuie sa execute ambele pedepse, "instanta italiana neputand anula hotararile judecatoresti emise de instantele romane".
ce parere aveti ?
Interesanta situatie! Eu sunt de parere ca in cazul de fata este incidenta regula specialitatii. Astfel, consimtamantul pentru [...] detinerea unei persoane de catre autoritatile romane pentru alte fapte comise anterior predarii acestuia in baza unui mandat european de arestare se prezuma ca a fost dat de catre acele state membre care au transmis o notificare in acest sens Secretariatului General al Consiliului U.E., daca autoritatea judiciara de executare nu dispune altfel prin hotararea de predare. (art. 100 pt. 1 din L302/2004)
Ori, din cate am inteles din expunere, autoritatea de executare nu si-a exprimat consimtamantul pentru a doua fapta, pedepsita cu executarea.
In aceste conditii, in lipsa consimtamantului statului Italian privind detinerea pentru o infractiune savarsita anterior emiterii mandatului, statul Roman este tinut sa respecte limitele mandatului. Cata vreme persoana urmarita nu a renuntat sa recurga la beneficiile regulii specialitatii, apreciez ca instanta a gresit cand a dispus respingerea contestatiei.
Conform principiului specialitatii , redat in art 27 din Decizia Cadru a Consiliului, o persoana predata nu poate fi urmarita, condamnata sau privata in alt fel de libertate pentru o infractiune comisa inainte de predarea sa, alta decat cea pentru care a fost predata.
Persoana solicitata poate sa declare in statul solicitat ca renunta la beneficiul regulii specialitatii iar aceasta renuntare este irevocabila. Daca insa nu a renuntat, a fi urmarita sau judecata pentru fapte comise anterior predarii, acest lucru constituie o incalcare a acestui principiu si ca atare instanta ar fi trebuit sa admita cererea inculpatului.