În tara mea sunt vai si munti si flori,
Si diamante,
Si sunt sticleti atât de multi în capete savante !…
Poetii ritmului sarac slavesc albastrul zarii,
Si creste-atât de mult spanac pe lanurile tarii.
În tara mea sunt tei si plopi,
Si zarea-i diafana,
Si-n tara mea jandarmi si popi iau lefuri de pomana;
Si-n tara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de pastrat în spirt, expuse prin muzee.
Din larg de crânguri vin zefiri si tuturor dau veste
Ca-n tara mea sunt trandafiri si fete
Ca-n poveste,
Idile nasc si se desfac subt luminis de luna,
În tara mea onoarea-i fleac si dragostea
Minciuna.
Si-n tara mea sunt multi parinti ce plâng morminte
Multe …
Si pribegesc scrâsniri din dinti …
Dar cine sa le-asculte,
Când e minciuna pe amvon si nedreptatea-i lege,
Când guvernantii-s de carton
Si nepasarea Rege ?
O poezie curata, frumoasa, dar...melancolica. Vi-l mai amintiti pe Radu Pietreanu din "Vacanta Mare"?
TE DUCI, COPILARIE!
De Radu Pietreanu
Motto :
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil
Aș da orice pe lume să redevin copil
Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini.
Trăiau pe-atunci părinții, și rude și vecini;
Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci.
Te duci, copilărie, și nu te mai întorci!
Nu mai există basme, nici eu nu mai exist,
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist.
S–au inventat claxoane, adio zurgălăi
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi!
Un prof ce ne-nvățase cum să plantam stejari
A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari.
Cu cât urcam în vârstă ne suntem mai străini.
Te duci, copilărie, și devenim haini!
Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând
Sunt doua cruci de piatră și tac pe sub pământ.
Și mai era și crângul, și-un râu și niște tei
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei!
Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea
Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea;
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera.
Te duci, copilărie, cu fericirea mea!
Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc,
Iar după bătălie mergeam să bem un suc.
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi.
Te duci, copilărie, și devenim mai răi!
Ma zgâriam pe brațe urcând in corcoduș
Iar cel mai bun prieten era un cățeluș;
Eram atat de veseli fugind prin porumbiști.
Te duci, copilărie, si devenim mai triști...!
Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus,
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus.
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili
Te duci, copilărie, și devenim fragili!
Patria e un mar
Intr'o vitrina de bacanie japoneza
pe strada Liliha
în Honolulu, arhipelagul Sandwich
sau o placa de patefon
ascultata în tacere în Mexico
--Maria Tanase langa vulcanul Popocatepetl--
patria e atelierul lui Brancusi la Paris
patria e peisajul lui Grigorescu
intr'o dupa-amiaza de toamna la Barbizon
sau Rapsodia Romana auzita intr'o dimineata
în Port au Prince în Haiti
si patria e mormantul lui Aron Cotrus
în California
patria e o ciocarlie care se inalta
oriunde
fără frontiere si fără intentii
patria e un concert de Dinu Lipatti
la Lucerna, Elvetia, intr-o seara ploioasa
patria e aceasta adunare de fete
de intamplari si de sunete
imprastiate peste tot globul
dar patria e
mai ales
o clipa de tacere.
Asta e patria.
II.
Cu patria poti vorbi la telefon
s'o porti, ca firmituri, în buzunare
poti s'o asculti în al distantei svon
si s'o gasesti decapitata'n ziare
nu-i numai cer sau piatra sau pământ
ci e un svon ce vine de oriunde
un miros, un obraz, un dans în vant
un glas ce besna noptii o patrunde
căci patria nu-i un imn prescris
impodobit cu ilustatii în chenare
ea-i panza care-o tesi adânc în vis
si se destrama'n zori c-o incantare
nu-i patria facuta din urale
ci din taceri, din doruri si distante;
o strang din praf, la tropic în sandale
si-o'mprastii'n lume în sperante.
III.
Turla bisericii Sfantului Nicolae din Schei
ecoul trenului lovindu-se, noaptea, de Tampa
"Kefir Lukianoff" în Cismigiu
"Tempo, Facla si Credinta"
"fierbinte porumbielu', fierbinte!"
domnu' Misu dela "Cartea Romaneasca"
fularul ca un curcubeu al lui Emil Botta
Maria Tanase cantand la "Neptun"
în Piata Buzesti
Tata comentand "Razboi si Pace"
sau o pagina de poezie din Nietzsche
(rasfoia cartea cu degetul aratator)
un caputiner la "Coroana"
si bancnota aceasta de 500 Lei
aflata intr'un fund de plic ingalbenit
adus nici eu nu stiu cum
din Brasov în Brazilia
si apoi în Honolulu-Hawaii
Insula Oahu
Arhipelagul Sandwich.
Doamne, Preasfinte Doamne, care-ai creat pamantul
Si muntele, si marea, si soarele, si vantul,
Acum, cand nu stiu inca ce zile-mi mai raman,
Da-mi, Doamne, iar mandria ca m-am nascut ROMAN!
Nu-ti cer nici bogatie, nici glorie, avere,
Pamanturi, acareturi, sau slava si putere!
Un singur lucru, Doamne, imi este de ajuns:
Sa am iar fericirea sa mor cu fruntea sus!
De ce-ai lasat Tu, Doamne, acest popor blajin
Ce Te-a slavit deapururi cu cuget de crestin,
Ce Ti-a’nchinat biserici in fiecare sat,
S’ajunga azi sa umble cu capul aplecat?
Cand azi totul se vinde si cumpara pe bani,
Cand tara e condusa de hoti si sarlatani,
Asculta, Doamne Sfinte, si ultima mea ruga:
Fa, Doamne-n Tara asta sa fiu stapan, nu sluga!
Da-mi, Doamne, iar taria sa lupt cu toti dusmanii
Ce cred ca sunt puternici fiindc’au furat toti banii!
Cand constiinta tace in TARA ROMANEASCA,
Fa, Doamne, ca poporul DIN SOMN SA SE TREZEASCA!
Si ca un nou Vlad Tepes, si ca un nou Stefan
Sa curete mosia de orice hotoman!
S-alunge parazitii ce-i s-au urcat in spate,
Si sa traiasca mandru, in cinste si dreptate!
Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
ªi să facem socoteala.
Câteva momente când era să fim fericiţi,
Câteva momente când era să fim frumoşi,
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trăit.
O femeie pe care am iubit-o
ªi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.
ªi, în sfârşit, o soartă
ªi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem-una,
Poate, cine ştie, există şi viaţă de apoi).