avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 1573 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Versuri şi Epigrame ion canavoiu
Discuție deschisă în Versuri şi Epigrame

ion canavoiu

"Ion Cănăvoiu (n. 8 septembrie 1939 – d. 22 octombrie 1992) a lăsat în urma sa câteva cărţi de valoare, atât de apreciate de confraţii săi, atât pe plan local cât şi naţional, printre care amintim: „Soare cu dinţi” (fabule), Editura Spicon Târgu-Jiu, 1991; „Poezii” (postum), Târgovişte, 1993; „Cobra regală” (epigrame, postum), Editura CCVCTP Gorj, 1994; „Sonetele vinului” (poeme postume), Editura PUNCT, ş.a.

Totodată, Ion Cănăvoiu a fost şi iniţiatorul editării unei publicaţii de satiră şi umor, intitulată HAZ-ul, revistă pe care, aşa cum se menţiona şi în caseta redacţională, el era director, finanţator, editor, redactor şi chiar difuzor, instalându-şi taraba, o mică măsuţă, chiar în holul de la intrarea în sala de spectacole a fostului cinematograf 23 August, de la intersecţia Căii Eroilor cu str. Victoriei, azi sediul Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” Târgu-Jiu." ("Viata in Gorj/ 2 mai 2010)

Unei familii de traducători

Tot colaborând, i-aduce
În acelaşi punct păcatul:
El pe clasici îi traduce,
Ea traduce doar... bărbatul

Unei poetese

Cartea ce mi-ai dăruit-o
Avea filele tăiate...
Nici aici, cum vezi, iubito,
N-am avut întâietate.

Unor "epigramişti"

Chiar dacă-ades din gură dau,
Pe vorba lor nu pun temei:
Eu am ce ei doar cred că au
ªi-n plus mai am ce... nu au ei.

Unui "Tribun"

Chiar dacă pixu-ţi umilit
S-a întrecut în osanale,
Erai cândva poet citit,
Azi eşti citat, prin tribunale.

Unui aşa-zis umorist

Cică duhul şi-ar fi dat...
Însă unii, gură rea,
Spun că nu-i adevărat:
Cum să dea ce nici n-avea?!

([ link extern ] )

Festivalul de umor "Ion Canavoiu" , ajuns in 2009 la cea de-a 17-a editie, este unul dintre cele mai apreciate din tara, bucurandu-se de-a lungul vremii de o intreaga pleiada de personalitati ale genului, atat in juriu cat si printre castigatori. In 2009 am trimis si eu cateva epigrame la "tema" , dar probabil ca mi-au pierdut numarul de telefon ca nu m-au sunat si au dat premiul intai unui ploiestean, Constantin Tudorache
Iata epigramele trimise:

"Si la munte si la mare"

Asemănare

Pe plajă, vesel şi voinic,
Trăgea de fiare cu plăcere.
ªi azi la munte, la Slănic,
Mai trage puţintel… de fiere.

Unui alpinist

S-a făcut luntre şi punte
Să ajunga la un Munte.
Dar apoi cu întristare
Văzu c-a ajuns la… mare.



‘‘Ruginie…răzăchie’’

Metamorfoza

La crâşmă, trist se plânge el,
Că soaţa-i e cam ruginie ;
Dar dup-un kil de răzăchie,
Arată ca un top model.

In culori

« Trei culori cunosc pe lume »
Roşu dintr-un soi anume,
Auriu din via noastră,
Si nevastă-mea … albastră.

Salut pe aceasta cale intrarea in comunitatea de ( mai mult sau mai putin!) epigramisti de pe avocatnet a doamnei lili stancu , nepoata maestrului Jean Canavoiu

@ lili stancu

Ma bucur ca ne-ati onorat,
Cu versul fin si rime-abile.
Si imi cer scuze, s-a aflat
Ca ati intrat aici pe "pile".

Cel mai recent răspuns: ContSters146828 , utilizator 17:24, 9 Iulie 2010

Oameni de piatra

E un sat in care, uneori,
Muntii stau de vorba cu batranii
Pana cand luceafarul de zori
Luneca pe cumpana fantanii,

Unde fetele adorm curand
Pe un pat de vis, mai inspre stele,
Pe cand vantul spulbera, razand,
Urmele copilariei mele,

Unde - iarna - fumul din camin
Cu copiii satului se joaca,
Si muntenii catre casa vin
Cu mustati albind de promoroaca,

Pe-un picior de piatra-alunecati,
Coborand din munti sau din balada,
Muti acum, cand bunii lor Carpati
Se-odihnesc in somnul de zapada.

Cred in munti ca turcii in coran,
Pan-la cea din urma inclestare,
Desi simt in fiecare an
Cate unul muntele mai tare.

Seara, gem ca stanca asteptand
In prapastii mari sa se rastoarne,
Ca ii doare ceasu-acela cand
Piatra muschilor se face carne.

Iar cand pleoapa nu li se mai zbate
Pe salbatici piscuri si silhui,
Chipurile lor, pietrificate,
Par din ce in ce mai mult statui.

Ion Canavoiu



Corbii

Erau doi corbi prieteni foarte,
Legati pe viata si pe moarte,
In bucurii, ca si-n nevoi.
Deci, Corbul Unu - Corbul Doi.
Un singur cuib, un singur gand:
Sa nu se supere nicicand.
Zburau alaturi prin paduri,
Se infruptau din prospaturi
(o paranteza-mi sare-n cale
Sunt lesuri vechi si... trufandale),
Furau ades de la vecini,
Dadeau atacul prin gradini,
Tot ciuguleau, dupa tipic,
Si nu le mirosea nimic.
Cand, deodata,-n calea lor
S-a fost ivit un meteor
Cu trup ca tras printr-un inel,
Cu ochi serafici sub rimel,
Cu mini-coada, mini-pene,
Un soi modern de Cosanzene.
Ce s-a-ntamplat? Cum s-a-ntamplat?
De ce? Acum e greu de-aflat.
Dar se repede corb la corb,
Si Corbul Doi ramane orb.

Din vremea strabunicei Dochii
E-un talc si-n acest gest infam:
Cum corb la corb nu-si scoate ochii,
De s-a-ntamplat, "cherchez la femme"!

Ion Canavoiu

~ final discuție ~

Alte discuții în legătură

Bine v-am regasit! stelarman stelarman vad ca e din nou liniste pe aici. incurajat de \"succesurile\" si aprecierile obtinute pe acest forum,am trimis cateva epigrame la concurs,la slatina la ... (vezi toată discuția)
@stelarman ContSters109653 ContSters109653 Dor si drag A fost odata, ca-n povesti, a fost ca niciodata... din rude mari, imparatesti, o prea-'ncrezuta fata. Si era una la parinti, ...credea in ... (vezi toată discuția)
Tel comun themis themis Îmi exprim mulţumirea pentru promptitudinea cu care cei care administreaza acest site au răspuns solicitării de a deschide o secţiune de epigrame, cerere ... (vezi toată discuția)