Se da situatia:
O cerere de debransare este refuzata pe motiv ca nu exista sursa alternativa de incalzire. Sursa de incalzire o reprezinta cateva calorifere electrice, care bine-nteles nu sunt recunoscute de lege ca alternativa la incalzire.
Discut de cazul unui apartament in care locuieste o singura persoana, ce lucreaza in sistemul bugetar si care are venitul redus cu 25%. In aceste conditii nu poate achita cheltuielile pentru incalzire astfel incat sa fie asigurat cosul minim pentru traiul zilnic si medicamentele necesare tratamentelor.
Exista vre-un mijloc prin care sa se reuseasca debransarea de la sistemul public de termoficare, fie ea chiar si debransare partiala motivata fiind de situatia financiara care nu va permite plata facturilor de energie terminca ?
In cazul neplatii facturilor, cum poate fi trasa la raspundere persoana atata timp cat cererea de debransare a fost realizata pe motivul incapacitatii de plata ?
Societatea de distributie a energiei termice este cea care primeste si decide daca se acorda debransarea. Nu este corect sa ceri acordul pentru debransare tocmai de la cel care distribuie si produce energia termica, ci ar trebui sa fie o parte independenta care sa fie obiectiva.
In topicul dat ca exemplu se discuta de cazul debransarii cu conditia instalarii unei centrale termice. Eu discut de un caz social care nu isi poate permite plata facturii de energie termica astfel incat sa ii ramana si un minim necesar pentru cosul zilnic.
Exista vreo autoritate care sa aiba dreptul de a da un verdict in astfel de cazuri ? Societatea de distributie nu are dreptul moral de a decide daca doreste sau nu sa piarda un client.
In primul rand nu este vorba de un client, pentru ca locatarul respectiv nu are contract direct cu societatea de furnizare a agentului termic.
In al doilea rand ca se cer trei conditii indeplinite:
- acordul vecinilor direct afectati, cu pereti comuni;
- avizul asociatiei de proprietari
- si in cele din urma avizul furnizorului.