Divort fara motiv intemeiat

Da, instanta poate sa nu admita o astfel de cerere. Asta nu inseamna ca te poate obliga sa convietuiesti cu o persoana care nu iti face placere......Stiu ca vi se pare anormal.., totusi un divort nu este ca si cum ai cumpara o haina si dupa ce o porti te poti decotorosi de ea asa..ca ai vazut alta mai frumoasa...mai ales ca este si un copil la mijloc...

dragul meu tatic si sot,singur spui ca nu sunt motive de divort,dar nu poti suporta amestecul socrilor in educatia copilului.atunci incearca sa ajungi la un compromis,comunica mai mult,fi mai diplomat cu toti,altfel cu siguranta se va ajunge la divort,voi adultii va veti reface viata ,iar cel care va fi marcat pe viata va fi copilul.nu-ti doresti acest lucru,NU?

Buna seara nicolas.
Spui ca nu sunt motive intemeiate de divort.....dar tot tu spui ca,....
Sunt certuri grave din cauza parintilor sotiei,deci...

Sunt motive de divort pentru sotia ta.( asa vede ea situatia voastra familiala )

Asculta sfatul dat de vasi49.

o chirie la Caracal..rezolva situatia, ca indragostit te vad:)
acum nu-i suficient sa fii numai indragostit..insa parintii ma indoiesc ca mai au cum sa intervina..
de sotie, sigur ca-si iubeste parintii si o sa -i vada mai rar..dar ramane casa in picioare

radusava a scris:

Da, instanta poate sa nu admita o astfel de cerere. Asta nu inseamna ca te poate obliga sa convietuiesti cu o persoana care nu iti face placere......Stiu ca vi se pare anormal.., totusi un divort nu este ca si cum ai cumpara o haina si dupa ce o porti te poti decotorosi de ea asa..ca ai vazut alta mai frumoasa...mai ales ca este si un copil la mijloc...

v-am citit cu atentie.
primele doua fraze se contrazic una pe cealalta - ati spus ca instanta poate sa respinga cererea de divort, dar nu te poate obliga sa convietuiesti cu persoana de care vrei sa divortezi...cum sa inteleg asta?
pe de alta parte, cand doi oameni evolueaza in mod constant diferit pe o perioada foarte lunga si devin la un moment dat niste straini, chiar daca nu ajung la cutite din pricina diferentelor dintre ei, singuratatea din acel cuplu poate afecta dezvoltarea psiho-afectiva a unui copil.
sa mai discutam si de faptul ca un om nefericit nu-i poate face pe altii fericiti, nici macar cand e vorba de propriul copil?
singuratatea de care vorbesc eu aici e handicapanta. poate genera depresii grave.
ma gandesc ca legiuitorii ar trebui sa calculeze mai bine faptul ca depresia nu e un moft de fetita de pension, o pseudo-boala a celor care traiesc...prea bine.

in cazul de fata, ma indoiesc profund ca motivele sunt doar cele invocate aici.
"nu mi-am neglijat familia" e un punct de vedere unilateral.
in plus, "a neglija" poate sa insemne ceva mai mult decat a nu aduce bani in casa si a nu participa la treburile domestice.
"a neglija" poate sa insemne pur si simplu a ignora, a nu participa la bucuriile celuilalt, a nu i le incuraja.
discut aici de lipsa de comunicare la nivel profund spiritual.

din aceste motive, instanta va fi intotdeauna pusa in imposibilitatea de a judeca limpede, pentru ca singurul care poate spune cu certitudine daca dorinta de-a divorta este intemeiata e cel care depune cererea.


am citit aici cu mare uimire sfaturi, apeluri catre compromis.
ma-ntreb atunci: daca sotia domnului si-ar iubi consortul, ar permite amestecul familiei in intimitatea lor?
n-ar trebui ca sotul/sotia sa fie cel impreuna cu care sa iei deciziile?
n-ar fi bine ca parintii si socrii sa fie doar martori la evolutia cuplului, nicidecum participanti efectivi?
imi asum duritatea celor pe care le voi spune mai departe: sa fiu in locul 'paratului' in acest proces de divort, nu m-as impotrivi.
fie si pentru faptul ca un pot tine langa mine un om care, ignorandu-ma repetat, da dovezi peste dovezi ca nu ma iubeste.
in cativa ani, evolutia cuplului va scoate la iveala dureri ascunse si ori se va destrama, ori va ajunge sa existe doar pe hartie ... cu ce-l ajuta acestea, pe copil?
are-n loc de parinti doi oameni tristi si singuri, incapabili sa-si poarte de grija sufletului.
sigur, vor munci in interesul copilului si vor fi un soi de ... cum le spune?... sponori pentru acesta!
consider drept prejudecata afirmatia conform careia constanta prezenta fizica a parintilor in viata copilului, garanteaza dezvoltarea armonioasa a acestuia.
prezenta efectiva e doar o premisa.
una dintre ele, nici macar cea mai importanta.
pe langa ea, copilul are nevoie de mult, mult mai multe...