Ce-ţi dorim noi ţie dulce Românie?
Adrian Sturdza
Plimbându-mă prin Parcul Herăstrau într-o duminică dimineaţa mă gândeam cam ce articol ar trebui publicat în ediţia ziarului de pe 1 decembrie.
La un moment dat privirea mi s-a ridicat (!?) şi s-a fixat pe un stâlp de lumină la care lucra un muncitor. Am rămas puţin pe gânduri văzând că omul, neavând mai mult de două mâini, pentru a repara stâlpul îşi pusese abajurul pe cap. Atunci mi s-a aprins becul (sic): românii mei sunt gata să (se) lumineze. Trebuie numai “conectaţi”, le trebuie un cadru, o benzină
istorică. Cel puţin le trebuie un cadru mai bun decât cel existent, care să le ofere şansa de a lumina cu adevărat.
Dezvoltând eu subiectul în timpul plimbării, m-am întrebat - ok, vine Ziua României, ce am putea să le dorim concetăţenilor, şi nouă înşine, până la urmă? Ce înseamnă “cadrul” asta? N-am prea găsit răspunsuri, aşa că mi-am întrebat colegii de redacţie. După îndelungi
frământări intelectuale am ajuns la concluzia că dacă aş fi zână ursitoare şi ar fi să doresc pentru România un singur lucru, acesta ar fi
Recăpătarea Demnităţii (Pierdute).
Cred că cel mai mult în ţara noastră lipseşte substanţa aceasta a demnităţii. Românii au fost asupriţi şi dresaţi (cu biciul) să-şi piardă demnitatea la cea mai mică pală de vânt. Am fost condiţionaţi – cu bâta sau prin înfometare, să îşi piardă coloana vertebrală. Acesta a fost unul
dintre cele mai rele rezultate ale anilor de comunism.
Demnitatea fiecăruia a fost distrusă sistematic şi programat – începând cu doamna nervoasă de la casă si terminând cu abuzurile Securităţii şi cultul personalităţii lui Ceauşescu.
Un om fără demnitate este uşor de corupt, de intimidat, de manipulat şi de furat.
Viaţa pentru mulţi dintre noi este grea. Deseori ne-o facem chiar mai dificilă, şi uităm că lipsurile devin mult mai uşoare dacă le purtăm cu demnitate. Vicisitudinile pot avea două rezultate, în funcţie de atitudinea cu care le întâmpini – te pot acri, înrăi şi face să visezi cai verzi pe pereţi – dacă alegi să te porţi ca o victimă - sau îţi pot întări zâmbetul de pe inimă şi caracterul – dacă alegi să le duci cu antemenţionata demnitate.
[ link extern ]