exceptia prescriptiei dr. actiune si principiul non reformatio in pejus

In apel reclamantul nu isdi poate agrava propria situatie, in cazyul in care s-ar ridica exceptia prescriptiei.Aceasta din urma insa primeaza si fiind de fond poate fi ridicata pe toto cursul procesului

top dan a scris:

In apel reclamantul nu isdi poate agrava propria situatie, in cazyul in care s-ar ridica exceptia prescriptiei.Aceasta din urma insa primeaza si fiind de fond poate fi ridicata pe toto cursul procesului

Raspunsul dvs este contradictoriu.In prima parte afirmati ca nu isi poate agrava propria situatie dupa care puneti o virgula si scrieti

in cazul in care s-ar ridica exceptia prescriptiei

. Apoi continuati afirmand ca primeaza exceptia.Am precizat ca reclamantul a facut apel,nu paratul.Nefacand apel, paratul si-a asumat un risc, inclusiv acela de a nu mai putea invoca aceasta exceptie.Stiu, o sa imi spuneti ca exceptia poate fi invocat in orice stadiu procesual. Dar aceasta exceptie nu a fost invocata in prima instanta -la Judecatorie...Si a o admite acum inseamna a contrazice principiul non reformatio in pejus.
Cum argumentati ca exceptia prescriptiei primeaza?

Cu stima

Non reformatio in pejus este un principiu mai mult de drept penal nu civil.
Dpdv civil, este vorba de principiul ca procedura esta la disponibilitatea partilor, adica ca justitia se face doar la cererea partilor. In drept roman imi amintesc era vorba de la litiscontestatio, atunci cand se face object de toate preteensiile. Acuma cu mica reforma de la justitia este posibil tot, pentru ca aduce la judecatorul mai multe protagonism, dar asta este aberratia timpurilor noi de la drept socializant. In cazul ca prescriptia nu este object de hotararea la prima instanta este deja imposibil sa se introduca la al doilea. Mai ales ca poate sa aiba intrerupere a termen de prescriptia sau caducitatea. Si nici judecator poate sa il aplice de oficio.

Există două posibilităţi de soluţionare a excepţiilor procesuale:
- rezolvarea lor de îndată;
şi
- unirea lor cu fondul cauzei pentru a fi soluţionate împreună.
Folosirea acestor posibilităţi nu constituie o facultate, în sensul că instanţa ar putea alege între una sau alta ; se va folosi mai întâi prima posibilitate şi în mod excepţional cea de-a doua.
În acest sens, dispoziţiile art.137 alin.1 sunt categorice : „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”, iar în alin.2 dispune că „Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii”.
Rezultă că excepţiile procesuale se rezolvă înaintea cercetării fondului pretenţiei deduse judecăţii, iar dacă excepţia este invocată în cursul judecăţii fondului instanţa va soluţiona mai întâi excepţia procesuală .

Excepţia prescriptiei este o excepţie de procedură, fiind, în mod evident, în legătură cu modul de desfăşurare a procesului.

ankagrecia a scris:

As dori sa stiu care este legatura intre exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru obligatia de a face invocata de parat in apel si principiul non reformatio in pejus.
Mentionez ca apelul a fost introdus doar de reclamant.

Care primeaza intre cele doua?

Multumesc frumos

ce-i cu aiureala asta?
sugerati ca la fond a fost respinsa pe ..sa zicem lipsa calitate de reprezentant, iar in apel zice ca-i prescrisa? sau ce?