Nu aveti nevoie de acordul lui.
Eu zic asa.... Cautati intai un apartament pe care sa-l inchiriati; daca sotul va face probleme si nu va lasa sa va mutati cu copilul, intentati divort si la primul termen solicitati instantei sa dispuna incredintarea temporara a minorului pana la finalizarea divortului si acordarea custodiei.
De acord cu colegii mei referitor la incredintarea minorului...
Referitor la casa insa... e foarte greu sa va spunem aici ce se poate face. Important e ce dovezi aveti. Trebuie sa mergeti la un avocat inainte pentru o consultatie din care sa vedeti ce sanse aveti sa luati cam cat din casa... astfel ca sa vedeti daca merita sa va bateti intr-un partaj sau nu. :-/
Depinde daca puteti demonstra o anumita serie de "coincidente" care sa creeze prezumtii. Gen tatal v-a dat o suma x, surpriza, chiar x a fost pretul pe care s-a vandut apartamentul! X e suma care a intrat tatalui in banca, tot x e suma pe care tatal a scos-o din banca, x e suma care v-a intrat in conturile dv...
X e cam cat se poate dovedi ca s-a folosit la construit... ;)
Dar, pentru astea, trebuie o discutie amanuntita cu dv. Sa vedeti ce se poate prezuma si ce nu, cu ce va mai puteti ajuta inainte de divort, ce probe mai puteti face...
Apoi, trebuie luate in considerare si alte lucruri pe langa venituri... Dv. ati spus ca ati intretinut toata familia... Pai intretinerea inseamna masa si casa, or casa era a soacrei... :tooth:
Prin urmare soacra va intretine intr-o anumita masura si dv. la fel.
Apoi se mai pune si munca in cuplu... Faptul ca sotul a renuntat la serviciu pentru ca intreaga familie sa nu plateasca mult pentru constructie e in interesul intregii familii... nu e ceva de lenes ori egoism... :)
Aceste aspecte ultime sunt cam ceea ce va invoca sotul intr-un eventual partaj; e bine sa cunoasteti dinainte, sa calculati cam cat ii poate reveni lui, ca sa nu va faceti sperante si apoi sa va faceti... inima rea! :(
Cam atat pot sa va spun ca sa va faceti o idee din ceea ce stiu.
Referitor la cuplu... nu stiu ce sa spun... dar daca tot v-ati deschis sufletul aici imi mpermit cateva pareri care sper sa nu va supere sau sa va creeze impresia ca imi arog drepturi de psiholog sau de prietena a dv. Sunt doar cateva pareri.
Sotul meu e un om orgolios, toata lumea o stie; orgolios intr-un fel ciudat... si tine cu dintii de orgoliul lui...
Intr-o zi, un prieten al sau i-a spus ca socrii vor sa le dea bani de casa si el a refuzat pentru ca, nu? Barbatul vine cu o casa, nu femeia! :O
Sotul meu superorgolios a izbucnit atunci in ras si-a facut misto de prietenul lui ca... ce naiba, lui poate sa-i dea in fiecare zi o casa si socrii si sotia, n-ar avea nici cea mai mica problema! Mai mult, pot sa-i dea si o alocatie lunara sau bani din cand in cand, tre' sa fie prost sa-i refuze... :)) "Daca noua ne e bine, ce mai conteaza de unde vine binele?"
Desi erau vorbe in gluma, m-am bucurat ca orgoliul sotului meu nu pleaca de la preconceptii si idei invechite. Are el fixurile lui, dar macar nu sunt din Evul Mediu! :thumbup:
Astfel, nu stiu daca exemplul meu e cel mai potrivit, insa voiam doar sa va spun ca cine stie ce forma ia orgoliul unui barbat. Prima arma de aparare e atacul. Poate asa a stiut sotul dv. sa se apere... atacandu-va. E o reactie si, chiar nepotrivita, poate nu e rautate... Poate e doar o preconceptie sau exprimarea unei neputinte de a asigura o casa pentru familia lui.
Referitor la casa, sotii isi datoreaza intretinere in timpul casniciei, ceea ce inseamna si acoperis deasupra capului; acolo unde sta sotul pot sta si eu si nu se poate opune nimeni: proprietarul care i-a inchiriat, soacra care nu ma place... nimeni. Daca nu, il pot da in judecata... =D> e un drept al meu sa beneficiez de ceea ce-mi poate asigura sotul ca intretinere. Si el la fel.
Astfel, nu era tocmai ok sa-l dati afara din casa, era poate bine sa fi stiut sa-i spuneti asta... Poate il linistea la un anumit nivel.
Eu as incerca intai sa ma mut in chirie... cu sot cu tot! Parerea mea! E pacat sa nu faceti o noua incercare.
Apoi, constructia unei case inseamna mereu stres (cumnatul meu e constructor de meserie si... chiar pentru el, ca profesionist, e stresant!), poate a contribuit si asta putin... putin si diferenta dintre generatia dv. si a soacrei...
Bugetul alocat unei case mereu se depaseste, oricat de bine ai face calculele. E ca opiniile doctorilor sau avocatilor: toata lumea stie asta. Nu i-o luati in nume de rau. Va spun din realitate, din cazuri concrete, e normal. Si nu numai in tara noastra, e o chestie in domeniu.
Faceti o pauza in constructie si-asa nu mai aveti bani, mutati-va de la soacra, poate mergeti la un consilier... Va fi greu sa va hotarati si, mai ales, sa-l convingeti si pe celalalt. Dar poate merita. Fara efort nu sare niciun resort! :D
E doar o opinie si fiecare alege ceea ce i se potriveste mai bine!
O familie fericita va doresc! :hugall:
1.Mutati-va cu chirie;
2.Pe cale de ordonanta presedintiala solicitati incredintarea provizorie a minorului;
3.Deschideti actiune de divort;
4. Daca divortul se desface din vina exclusiva a paratului(sotului) puteti solicita atribuirea spatiului de locuit;
5. Daca aceasta posibilitate nu exista(violenta, etc...)sotul este dator sa va procure o locuinta in care sa locuiti cu minorul, pe cheltuiala lui;
6.Achiesez la punctele de vedere expuse de colegii mei. LA TREABA! UN AVOCAT URGENT! BAFTA MULTA!
NU cred ca e necesara si ordonanta presedintiala pentru incredintarea provizorie a minorului. Care e urgenta? Daca ar fi fost ceva deosebit de urgent (v-ar fi batut, pe dumneavoastra sau pe copil), v-ati fi mutat de multa vreme. E o cheltuiala in plus. Oricum, in procesul de divort, instanta e obligata sa stabileasca si incredintarea minorului. Daca e nemultumit el ca ati plecat de acasa cu copilul, n-are decat sa solicite el incredintarea provizorie. Totusi, un copil nu e minge de ping-pong, sa poata fi pasat de la un parinte la altul. Daca isi iubeste copilul, tatal trebuie sa se gandeasca la binele lui, in primul rand.
Inca ceva, aveti grija sa nu va certati de fata cu copilul! De multe ori, in momentul in care se cearta parintii copilul se imbolnaveste, ca sa-i impace. El ii iubeste pe amandoi, fara sa-i judece si pentru el ar insemna o mare pierdere sa ramana fara unul dintre parinti. NU agreez nici varianta extrema in care sotii stau impreuna si se chinuie unul pe altul "de dragul copiilor", supunandu-i la certuri zilnice si stes emotional.
De aceea, consider ca prima data e mai bine sa va separati, o perioada, sa vedeti cum e mai bine: cu sot, sau fara sot. :)
Daca este "casatorie de proba"(convietuirea fara acte legale), ar fi indicat sa fie si o "despartire de proba".
avocatnet.ro explicăm legislația
Lorena Chirila, Avocat
mihaelamihaelamihaela