Mama vrea sa se casatoreasca

In primul rand, de ce nu lasati femeia sa fie fericita si va ganditi doar la interesele voastre personale si egoiste? De ce sa traiasca singura pana la moarte? Daca ea e fericita un an, sau chiar si o zi, de ce sa-i luati bucuria asta?

Apartamentul l-a dobandit impreuna cu tatal dumneavoastra, sau singura? Pentru ca daca l-a dobandit in perioada casatoriei cu tatal dumneavoastra, o parte din acesta vi se cuvine si dumneavoastra. Mai aveti alti frati?
Oricum, in cea de-a doua casatorie in care doreste sa intre, apartamentul este bun propriu pentru ca este dobandit inainte de casatorie.
IN legislatia romana nu exista contract prenuptial tocmai pentru ca legea spune clar ca bunurile dobandite inainte de casatorie sunt bunuri proprii si atunci nu prea si-ar mai avea rostul un astfel de contract.
Ea ce parere are? Ati discutat "grijile" voastre?

Pentru situatia dumneavoastra, cel mai potrivit ar fi un contract de vanzare-cumparare cu drept de uzufruct viager, incheiat chiar inainte de casatorie. Acesta ar putea fi atacat doar de fratii dumneavoastra, daca aveti.

E mama. Sigur ca ma gandesc si la ea. E singura, divortata a doua oara. Nu prea e genul care sa stea casatorita pentru ca e dificila. O personalitate puternica greu de dominat de un barbat. Si dupa cum stiti majoritatea vor sa domine...
Apartamentul l-a dobandit in timp ce era singura, dupa primul divort. Singurul meu frate este un frate vitreg din partea tatalui.

Am discutat cu mama franc toate aspectele si ei i se pare normal sa clarificam situatia apartamentului, pt ca si ea ar dori sa imi lase ceva mie si copiilor mei. Daca actul de vanzare-cumparare se face inainte ca ea sa se casatoreasca, mai face obiectul vreunui eventual partaj/mostenire, avand in vedere ca in momentul casatoriei ea nu va detine nici un bun? Donatia poate fi luata in calcul?

Ganditi-va ca sunteti in situatia sotiei mele. cu ce gand ati accepta sa investiti banii dvs (apartamentul are nevoie inca de termopane, centrala, etc.), in apartamentul mamei mele stiind ca la urma va ramane copiilor sotului ei?

1. Testamentul poate fi revocat oricând de mama dv., astfel că nu vă prea foloseşte la ceva.
2. Contractul prenupţial între soţi nu este legiferat şi recunoscut în legislaţia română.
3. Cu privire la contractul de vânzare între dv. şi mama - de ce nu faceţi un contract de întreţinere cu clauză de uzufruct, caz în care nu poate fi atacat decât de părţile contractante şi numai pentru motivele expres prevăzute de lege? Ar fi bine ca acel contract să fie încheiat înainte de căsătoria mamei, pentru că altfel se pune problema consimţământului soţului de a-i fi acordată îngrijire de către fiică, pentru că el ce rol mai are? Căsătoria este încheiată şi pentru ca soţii să-şi acorde unul altuia îngrijire şi susţinere morală şi financiară!
Oricum, în caz de căsătorie, apartamentul este bun propriu (dacă provine din căsătoria anterioară a mamei cu fostul soţ - tatăl dv., şi nu s-a realizat partajul, mama are un drept de proprietate doar asupra a 1/2 din acesta!;)) astfel că, în caz de divorţ, nu se împarte cu actualul soţ, neintrând în comunitatea de bunuri!;)
Totuşi, mă surprinde faptul că mama nici nu a decedat şi vă gândiţi deja cum să o moşteniţi!;)

mailexpert a scris:

E mama. Sigur ca ma gandesc si la ea. E singura, divortata a doua oara. Nu prea e genul care sa stea casatorita pentru ca e dificila. O personalitate puternica greu de dominat de un barbat. Si dupa cum stiti majoritatea vor sa domine...
Apartamentul l-a dobandit in timp ce era singura, dupa primul divort. Singurul meu frate este un frate vitreg din partea tatalui.
Am discutat cu mama franc toate aspectele si ei i se pare normal sa clarificam situatia apartamentului, pt ca si ea ar dori sa imi lase ceva mie si copiilor mei. Daca actul de vanzare-cumparare se face inainte ca ea sa se casatoreasca, mai face obiectul vreunui eventual partaj/mostenire, avand in vedere ca in momentul casatoriei ea nu va detine nici un bun? Donatia poate fi luata in calcul?
Ganditi-va ca sunteti in situatia sotiei mele. cu ce gand ati accepta sa investiti banii dvs (apartamentul are nevoie inca de termopane, centrala, etc.), in apartamentul mamei mele stiind ca la urma va ramane copiilor sotului ei?

Fratele vitreg nu o va moşteni pe mama dv., pentru că nu este descendentul ei!
Donaţia poate fi revocată pentru survenire de copil, ulterior acesteia. Poate mama se căsătoreşte şi va avea un copil din această căsătorie. Ce veţi face atunci? Vă asumaţi acest risc?
Cel mai corect atunci este un contract de întreţinere cu clauză de uzufruct astfel că nu trebuie să dovediţi nimănui nici că aţi achitat vreo sumă de bani, şi prin uzufruct va sta şi mama dv. liniştită că nu va fi evacuată a doua zi din casa ei. Mi se pare cea mai corectă soluţie pentru ambele părţi.
Urmează bineînţeles să discutaţi cu mama şi să ajungeţi la o soluţie din cele expuse.

:offtopic: Interventie moderator
Potrivit pct. 1.3 din Regulamentul de postare pe forum , nu ne dorim sa postezi mai multe mesaje consecutive in aceeasi discutie. Daca ai mai multe lucruri de spus, poti folosi functia de editare a mesajului anterior.
Incercati pe viitor sa folositi acesta functie.

Am discutat cu mama franc toate aspectele si ei i se pare normal sa clarificam situatia apartamentului, pt ca si ea ar dori sa imi lase ceva mie si copiilor mei. Daca actul de vanzare-cumparare se face inainte ca ea sa se casatoreasca, mai face obiectul vreunui eventual partaj/mostenire, avand in vedere ca in momentul casatoriei ea nu va detine nici un bun? Donatia poate fi luata in calcul?

Ganditi-va ca sunteti in situatia sotiei mele. cu ce gand ati accepta sa investiti banii dvs (apartamentul are nevoie inca de termopane, centrala, etc.), in apartamentul mamei mele stiind ca la urma va ramane copiilor sotului ei?

Copiii sotului mamei nu ar avea nici un drept din apartamentul mamei, ca nu sunt copiii ei si nu cred ca mama dumneavoastra mai face alti copii. Eventual aceia ar avea drept de mostenire.

Imi dau seama ca sotia da tonul la dumneavoastra. Si daca as fi in situatia sotiei dumneavoastra, nu m-as gandi ca as investi banii "mei", ci banii "nostri". Si daca as fi in situatia sotiei as intelege ca soacra, asa dificila cum e ea are dreptul sa fie fericita. Cine stie? Poate a treia oara e cu noroc.

Eu, de exemplu, nici nu imi pun problema ce se va intampla cu apartamentul parintilor mei sau al socrilor, atata timp cat ei traiesc si sunt sanatosi. Ma bucur de ce am. Pot sa faca ce vor cu apartamentele lor: sa le vanda, sa le doneze, le voi respecta dorinta, indiferent care ar fi aceeasta, pentru ca ei au muncit ca sa le dobandeasca.
Eu stiu ca am unde sta si am ce manca... Daca voi avea ceva in plus intr-un viitor indepartat e bine, daca nu, pot sa traiesc foarte bine si fara acei bani in plus. Eu asa am fost educata: daca vreau sa obtin ceva, trebuie sa muncesc si pentru tot ce am obtinut in viata am muncit. NU am primit nimic, nici de la parinti, nici de la altcineva si nu-mi pare rau. Pentru mine satisfactia e mai mare daca obtin ceva singura. Imi vad de viata mea si asa cum nu-mi place sa mi se amestece altcineva in viata mea, nici eu nu ma bag in viata nimanui.