reincredintare copil minor

Atiune comuna, nu este posibil; insa evident ca puteti face o cerere in instanta de incredintare a minorului; cum va spuneau si colegii mei, conditiile nu trebuie sa fie neaparat mai bune, ele trebuie sa fie decente. Este foarte important ca si minorul isi doreste sa locuiasca cu dvs, mai ales ca, avand deja 10 ani, va fi intrebat de instanta. In cazul in care veti intampina opozitie din partea mamei, puteti aduce probe impotriva sa; daca reusiti sa o convingeti sa fie de acord, e foarte simplu, doar sa se prezinte si sa spuna ca este de acord.

cristi_tudose a scris:

Nu vreau de fapt neaparat o actiune judecatoreasca , nu ma intereseaza sa-mi fie incredintat mie legal , cu documente , dar vreau sa-l pot inscrie la o scoala buna si vreau sa am certitudinea ca mama lui ( care se poate razgandi oricind - oricum e total instabila decizional ) sa nu se razgandeasca - conform intelegerii si sa-l ceara inapoi .
Care ar fi posibilitatile ?

Dat fiind ca ne aflam in pargul vacantei de vara, puteti lua copilul la dvs. conform intelegerii la care ati ajuns, se pare, cu mama. Apoi puteti avea o discutie in care sa-i aratati ca doriti ca intelegerea dvs. sa aiba si girul legal, pentru a fi opozabila si tertilor (spre pilda pentru a putea dvs. sa semnati actele in numele minorului in probleme ce tin de scoala, etc.) motiv pentru care veti fi nevoit sa promovati in contradictoriu cu ea o actiune de reincredintare, pentru ca judecatorul sa poata consfiinti intelegerea dvs., actiune pe care o veti motiva insa cu toata consideratia pentru cresterea si educarea de care copilul a beneficiat sub ingrijirea si prezenta mamei sale imperios necesara ca factor psihologic raportat la varsta pe care o avea copilul la momentul primei incredintari etc, etc... Eventual ii si prezentati o astfel de motivare inainte de a promova cererea in instanta, cu precizarea ca nu exista alta cale; ca in materia dreptului de incredintarea intelegerea partilor produce efecte doar daca ea a fost incuviintata de judecator, ca nu va puteti duce, spre pilda, la un notar pentru a parafa o astfel de intelegere.
Repet, o cerere se poate motiva si frumos, nu numai aruncand cu pietre in celalat. Si nu orice actiune in instanta presupune un "razboi". (sau, ma rog, poate ca fac eu parte dintr-o categorie de avocati rara avis... cu o gandire nu tocmai avocateasca... uneori).

cristi_tudose a scris:

Buna seara . Va multumesc pentru raspunsul acordat . Asa cum am expus problema mea pe forum - nu cred ca ar fi ceva spectaculos . Sunt un tip modest si nu vreau sa ies in evidenta . Situatia adevarata este mult mai dramatica . Cred ca regizorii telenovelelor nu au inspiratie . Pe scurt - copilul a fost crescut de mine inca de la varsta de 3 zile - baie - veghe - hrana plimbare - etc... am stabilit o relatie afectiva foarte puternica si atunci cand a trebuit sa divortez ( chiar daca nu are relevanta - nu am vrut dar nu am avut de ales ... si nu din vina mea - fara detalii dar le pot da pe toate ) . Dupa divort am fost bucuros ca am scapat de ea si nu am mai apelat la caile de atac pentru ca am inteles ca am sanse minime sa am copilul . Despartirea a intervenit cand copilul avea doi ani si sase luni si am incercat sa stau langa el pana la sapte ani . Nu am reusit pentru ca am realizat ca inima mea va ceda . Am anuntat-o ca voi divorta in luna ianuarie cand copilul implineste 5 ani ( dupa onomastica - septembrie ) , am facut actiunea in noiembrie si s-a terminat in ianuarie anul uramtor ( ca specialisti - intelegeti cum se poate termina un divort cu copil in doua luni , dar am reusit ; oricum eram la limita fizica ) . Partajul l-am facut la fel de repede , si-a cumparat apartament , l-a mobilat dar nu a vrut sa plece decat dupa ce am apelat la executor judecatoresc . Copilul este foarte matur si foarte inteligent . I-am explicat inca din prima zi in care am comunicat lumea in care traim in culorile pe care le are si cu toate detaliile pe care le stiam . Asa incat intelege tot - de multe ori fara sa-i explici . Cand m-a intrebat de ce divortez i-am spus ca nu am de ales , ca nu exista cale de intoarcere , ca " Politia ( nu puteam sa-i explic sistemul juridic ) a stabilit ca el trebuie sa stea cu mama lui . A inteles ... dar i-am promis ca atunci cand va face zece ani - trecerea in clasa a cincea - va veni la mine . Intre timp am platit o bona - pe care o are de la doi ani pana in prezent - pentru a fi sigur ca e educat perfect . Eu lucrez - locuiesc in Bucuresti dar am pastrat apartamentul din Pitesti si o casa de vacanta la tara si invariabil , de vineri , pana luni cand il las la scoala si il ia bona copillul sta cu mine . Si toate vacantele . Daca au fost tensiuni mari la mama lui , au strans din dinti - el si cu bona si au spus tot timpul : mai avem 4 ani ... mai avem 3 ani .. mai avem 3 luni ... etc . Trebuie sa rezistam si dupa aceea merg la tati . Acum s-a implinit termenul si am avut o discutie cu fosta sotie prin care i-am expus situatia . Nu a vrut sa auda numai ca , a intervenit Richard ( copilul meu ) si i-a spus foarte clar ca vine la mine . Acum a inteles ca nu are de ales... oricum chiar daca are numai zece ani e in stare sa ajunga la mine la Bucuresti chiar singur , numai sa fie cu mine .
Nu vreau sa discut de conditii sau de orice ... Sunt ok. Am scris foarte mult dar am trecut doar cateva detalii ca sa nu va plictisesc . Altfel ar fi foarte mult . Sa retineti doar ca e crescut de mine de la trei zile , doarme pe pieptul meu , ii simt fiecare actiune - si el pe-a mea , suntem foarte foarte legati . Oare nu o sa reusim sa fim impreuna ? Ar fi cea mai mare dezamagire pentru el - ca l-am inselat si pentru mine ca nu am reusit . De fapt titlul topicului voiam sa-l intitulez " Lupta barbatului pentru drepturi egale cu ale femeii " .
Vreau cu disperare o solutie . Nu vreau de fapt neaparat o actiune judecatoreasca , nu ma intereseaza sa-mi fie incredintat mie legal , cu documente , dar vreau sa-l pot inscrie la o scoala buna si vreau sa am certitudinea ca mama lui ( care se poate razgandi oricind - oricum e total instabila decizional ) sa nu se razgandeasca - conform intelegerii si sa-l ceara inapoi . Oricum e prea mult pentru el . Vreau sa-l integrez intr-un nou mediu dar fara riscuri . Fara al plimba intre mine si fosta sotie . M-ar durea sa se piarda ca are un potential foarte mare si vreau sa iasa pefect . Ma rog ... am scris prea mult . Care ar fi posibilitatile ?
Va multumesc !

Cu o asemenea pledoarie, nu cred ca veti avea nevoie de avocat=D>
Introduceti actiunea de reincredintare si explicati in actiune tot ce ne-ati povestit noua pana acum.
Cereti audierea minorului si, eventual un martor care sa confirme spusele dvs.
Nu va bazati ca mama va fi de acord, pana la primul termen se pot intampla multe si dvs. aveti nevoie de aceasta hotarare judecatoreasca pentru a consfinti legatura sufleteasca avuta cu copilul dvs.
Va urez succes.

Poate ca ar putea face o pledoarie reusita dar instanta nu cred ca va avea curiozitatea necesara sa o asculte.
Ceea ce scrie poate sa fie frumos, dar daca instanta nu are curiozitatea sa citeasca, scrisul ramane scris si necitit.
Rezultatul va fi un efect negativ.
Instanta, de multe ori atunci cand pronunta o hotarare analizeaza si sansele de reusita in instantele superioare.Daca apreciaza ca hotararea nu va rezista, va pronunta o hotarare potrivnica celui pe care il msimpatizam noi.

avocat Claudiu Lascoschi

[ link extern ]