Sanse de angajare!

Majoritatea fimelor sau marilor companii (cu atat mai mult companiile multinationale) urmeaza un anume model din Occident in ceea ce priveste interviul si procesul de recrutare si angajare.
Un impediment sau din contra, un avantaj il constituie vechimea in munca - aici fiind avantajate in mod cert persoanele cu experienta in munca in detrimentul proaspetilor absolventi de studii superioare.
Asta in cazul in care persoana cu experienta nu ridica pretentii salariale.

Insa cel mai important aspect, care este in majoritatea cazurilor definitoriu pentru persoanele cu experienta, dar nu si unul neaparat obiectiv, este reprezentat de experienta profesionala in sine.
Nu primeaza inteligenta candidatului, profilul psihologic, studiile, ceea ce stie sa faca, punctele forte de care dispune (operare PC, limba straina, cunostinte si abilitati practice solide in domeniu) cat trecutul profesional.
Poti sa fii foarte bine pregatit in domeniu, sa fi o persoana potrivita pentru postul respectiv, dar vor fi decisive in decizia de angajare intrebari de felul:
- De ce ai plecat de la ultimul loc de munca?
- Poti sa ne aduci o recomandare de la ultimul loc de munca?
- Putem sa contactam ultimul angajator?
Oare nu este clar faptul ca nimeni nu pleaca de bine de la un loc de munca?

Daca ai avut un conflict cu fostul director, cu care nu se poate intelege nici o persoana normala, rationala de ce sa ratezi o angajare la o firma serioasa din acest motiv?
Multi candidati sunt nevoiti implicit sa minta.
Multe firme serioase pun accentul pe acest aspect - relatia cu fostul angajator, fara sa tina seama de mediul de lucru al fostului angajator sau de angajatorul in sine.

De ce nu conteaza mai mult cine esti in prezent ca persoana, de ce cunostinte si abilitati practice in domeniu dispui in mod concret (probate prin test - examen)?

O alta intrebare:
- De ce ai schimbat atat de multe locuri de munca?
Oare nu are fiecare dreptul sa mearga la mai bine? De ce sa fii fidel unui anume angajator? Daca vrei sa iti fiu fidel, fa-ma sa fiu asa!
Determina-ma tu sa nu mai plec de la tine de bine ce imi este!
Eu te intreb pe tine angajatorule de ce ai fluctuatie de personal? De ce oamenii pleaca de la tine?

Alta intrebari:
- De ce ai schimbat atat de multe locuri de munca intr-un timp atat de scurt?
- De ce ai o experienta atat de mica?
- Ce ai facut in restul timpului?
Poate ca nu mi-am gasit locul din punct de vedere profesional, poate ca am avut probleme personale (sanatate, sentimentale) de care tu , ca angajator, nu trebuie sa stii.
Daca iti spun adevarul cu siguranta nu o sa ma mai angajezi.
Eu nu intru in viata ta intima.

Ce sa insemne toate aceste metode securistice?
Suntem constienti ca un angajator serios cauta persoane stabile, sanatoase, loiale si serioase.
Dar este corect sa primeze mai mult trecutul decat ceea ce esti sau ceea ce stii sa faci in prezent (daca tu esti bun in domeniu)?

Daca primeaza trecutul (iar trecutul e cu multe schimbari de locuri de munca intr-un interval de timp relativ scurt si probleme la ultimul loc de munca) atunci ce sanse mai ai sa iti gasesti un loc de munca, indiferent ca ai fost eminent in facultate si dispui de o serie de abilitati?

Trebuie neaparat sa iti schimbi domeniul (sa faci alta facultate)?

Daca ai schimbat multe locuri de munca intr-o perioada scurta, iar la ultimul loc de munca ai avut probleme cu seful ierarhic cine iti mai acorda incredere pentru angajare pe acest mod de intervievare si recrutare?

Nu mai are omul nici o sansa sa isi gaseasca job sau sa nu fie privit cu suspiciune (de parca ar fi un infractor) la angajare de catre intervievator sau viitorii colegi?
Ma refer la o persoana care nu dispune de pile, relatii, cunostinte, bani.
Un om obisnuit.