Se considera ca mostenirea a fost acceptata tacit, daca inlauntrul termenului legal de acceptare, cel cu vocatie succesorala se manifesta de asa fel incat din actele sale rezulta ca accepta mostenirea. De plida, de ingrijeste locuinta ramasa de pe urma defunctului ca un adevarat proprietar, lucreaza personal sau arendeaza terenul ramas mostenire, isi insuseste din masa succesoala anumite bunuri, plateste o datorie a defunctului, instraineaza prin vanzare un bun din masa succesorala, ia masuri de conservare a bunurilor etc. Toate aceste acte au semnificatia acceptarii tacite a mostenirii. Spre deosebire de aceasta, exista acceptarea expresa a mostenirii care se face prin declaratie notariala, ca accepta mostenirea. Acceptarea mostenirii, insa, trebuie facuta in termen. Inactiunea celui cu vocatie succesorala, care nu face nici un act din care sa rezulte acceptarea mostenirii, duce la decaderea din dreptul de acceptare. Deci, sa nu facem confuzie cu inlaturarea de la mostenire pe motive de nedemnitate sau ingratitudine fata de defunct, ci e vorba doar de decaderea din dreptul de a mai accede la mostenire pe considerentul ca in termenul legal nu a facut nici un act din care sa rezulte aceptarea mostenirii. Nimeni nu poate fi facut mostenitor cu forta. Acceptarea mostenirii insemna nu numai accesul la bunurile din masa succesorala ci si participarea la datoriile defunctului. Or, nu poti accepta numai participarea la impartirea bunurilor si sa refuzi participarea la stingerea datoriilor defunctului. In speta in discutie, am impresia ca o parte din mostenitorii in cauza au stat pasivi ani buni de zile. Ca atare, sunt decazuti din dreptul de a mai accepta mostenirea. Dovada pasivitatii lor se poate face prin martori. In fata judecatorului acestia pot spune ceea ce stiu cu privire la cine si cum s-a ocupat de bunurile din masa succesorala.