Ce reprezinta prezumtia ca mijloc de proba?

Buna ziua,

Prezumţiile juridice

În sens uzual, prezumţia exprimă o supoziţie întemeiată pe aparenţe, pe ipoteze sau deducţii sau o recunoaştere a unui fapt ca autentic până la proba contrară.

Din perspectiva dreptului, prezumţiile juridice sunt artificii create în construcţia legislativă, prin care se acceptă sau se impune ceva ca fiind existent şi adevărat fără a fi necesară întotdeauna demonstrarea sau proba lor. Art. 1199 C. civ. precizează că "Prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut" iar art. 1200 C. civ. menţionează drept prezumţie, printre altele recunoscute de lege pe cea a "autorităţii lucrului judecat", prezumţie clarificată în art. 1201 C. civ. sub forma: "Este lucru judecat, atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate."

Tot în C. civ. (art. 1201-1203) se precizează că prezumţiile sunt "legale" (acelea care sunt expres stabilite prin norma de drept) şi împotriva acestora nu este admisă nici o dovadă contrară (cu excepţia în care legea care consacră prezumţia respectivă o permite: ex: art. 492 C. civ. "prezumă, până la proba contrară, că orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut asupra pământului …. sunt făcute de proprietarul acelui pământ") şi prezumţii lăsate la latitudinea ("înţelepciunea") instanţei - prezumţii judecătoreşti. Art. 1203 C. civ. precizează că împotriva acestor prezumţii este permisă şi dovada contrară.

Deci, în construcţia juridică, situaţiile prezumate pot fi sau nu considerate adevărate , în funcţie de caracterul lor de prezumţii "legale" sau "judecătoreşti" (consecinţă a respingerii sau admisibilităţii probei)

De aici apare şi distincţia între :
- prezumţiile absolute (irefragrabile - juris et de jure)- împotriva cărora nu este admisă nici un fel de probă contrară, fiind considerate adevărate (ex: prezumţia de cunoaştere a legii, prezumţia de autoritate de lucru judecat etc.) şi
- prezumţiile relative (jus tantum) în care adevărul prezumat poate fi contestat şi răsturnat prin proba contrară admisă de lege, probă ce revine celui ce contestă acea prezumţie (ex: prezumţia de nevinovăţie, prezumţia de paternitate conform căreia tatăl copilului este soţul mamei etc.).

Articolul este copiat de pe [ link extern ]

Dumneavoastra vad ca va referiti la prezumtia de nevinovatie, care, fiind o prezumtie relativa, poate fi rasturnata insa sarcina probei va revine dumneavoastra. Adica, intr-un eventual litigiu, dumneavoastra trebuie sa dovediti ca respectiva persoana este vinovata si nu se prezuma ca aceasta ar fi vinovata.

Sper ca v-am putut fi de folos. O zi buna.

va referiti la dreptul penal? cum sa fie stabilita vinovatia unei persoane doar pe baza unei prezumtii???

Prezumtiile sunt consecintele pe care judecatorul sau legea le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut (art. 1199 C. civ.).
Prezumtiile sunt probe indirecte, reprezentand concluziile trase de lege sau judecata, de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, pentru stabilirea raportului juridic dintre parti; este necesar sa se apeleze la inductia sau deductia realitatilor imprejurarilor cazului, pe calea rationamentelor de la cunoscut la necunoscut.(Exemplu: neputând dovedi în mod direct şi nemijlocit cine este tatăl unui copil, legea deduce că acesta este soţul mamei pentru că, de regulă, aceasta este realitatea; pentru a dovedi că soţul mamei este tatăl copilului este suficient să dovedim faptul, vecin şi conex, că bărbatul respectiv era căsătorit cu mama copilului în perioada timpului legal a concepţiei sau că el este căsătorit cu mama în momentul naşterii copilului).
In esenta, prezumtia este o presupunere facuta de legiuitor sau de catre judecator, in cursul judecarii procesului civil.

Nu este vorba de drept penal.
Ma refer la Drept Civil si prezumtia de vinovatie (daca pot spune asa).

Sa va dau un exemplu:

Un singur angajat are cheia de la un seif. In seif sunt documente private.
Dupa ce acel angajat pleaca din firma, documentele apar in ziar. (dar nu sunt furate din seif).
Acel angajat a avut multe conflicte cu sefii lui inainte sa demisioneze.
Ceilalti angajati care au avut cheia seifului dupa plecarea lui pana la aparitia documentelor in presa au fost promovati si au avut un comportament ireprosabil.
Deci este "evident" ca fostul angajat a facut publice acele informatii.

Poate fi el gasit vinovat de instanta numai pe baza evidentei?

multumesc

Parerea mea este ca nici o instanta nu il va gasi vinovat pe acel angajat deoarece opereaza prezumtia de nevinovatie. Adica, cat timp nu aveti niste probe concrete si directe care sa demonstreze fara echivoc ca respectivul angajat a sustras acele documente nu veti putea obtine nici o sentinta impotriva acestuia.

Totodata observ ca pana la momentul publicarii acelui articol au avut mai multi angajati acces la acel seif iar comportamentul acelui angajat (conflicte cu sefii) nu poate constitui baza unei condamnari.

O seara buna.