INFLUENTA NEGATIVA ASUPRA COPILULUI

Da, imposibilitatea de a se recunoaste ceva ce legea prevede in mod expres este irealizabila.

Ar fi bine sa aveti in vedere ce va spun avocatii intrucat altfel, chiar daca va place cum suna ceva...nu se poate realiza...
Legea este lege si nu se poate eluda in astfel de cazuri...

Ok, legal: Daca altcineva recunoaste copilul pana sa se trezeasca el (slabe sanse, dar sa zicem).. Ce poate face el, si pana cand (cat timp are la dispozitie pt asta..ca banuiesc ca nu se trezeste dupa 10 ani si il mai asculta cineva)?

Oricand, si peste 70 de ani, e un drept personal nepatrimonial. Si poate avea apoi custodie comuna cu dv.
Faceti un copil cu cineva, aveti ceva in comun. Toata viata.
De aceea trebuie sa fim respomsabili cand ne alegem partenerul pentru a face un copil.

imi cer scuze, nu vreau sa fiu impertinenta, insa pt doamna avocat: ori sunteti foarte norocoasa ori foarte tanara. daca am inteles bine, iar asta o spun din diplomatie, nu avem dreptul sa il judecam pe cel care l-am ales - din prostie sau din dragoste (am realizat ca e cam acelasi lucru) drept tata pentru copil. insa se pare ca suntem un pic judecate pentru ca nu am deschis bine ochii cand am ales. in cazul meu, sunt pe deplin de acord cu dvs: am fost si surda si proasta; insa cand ai o relatie cu cineva sunt amandoi raspunzatori pentru folosirea mijloacelor de contraceptie, nu doar femeia; iar daca se intampla sa apara o sarcina, femeia nu trebuie sa fie obligata sa faca intrerupere doar pt ca barbatul nu e pregatit( imi cer scuze, nu am ceva cu barbatii, insa, asa cum se stie, ei nu pot sa ramana insarcinati). e posibil ca in unele cazuri, dupa divort, la inceput sa fie dorinta de razbunare iar dupa un timp, de ani oricum, ambele persoane sa realizeze ca au gresit; insa se poate si invers, ca un astfel de razboi sa continue o viata, iar atunci copilul sufera cel mai mult. nu puteti cere unui om, barbat sau femeie, sa nu se apere cand e atacat - este in legea firii (un reflex).nu suntem ingeri ca sa nu ne mai gandim si la noi ci doar la copil, sot sau ex, familie si altii. suntem oameni, mame sau tati, cu totii suntem si cu totii facem greseli. nu am nimic cu nimeni si imi cer scuze daca va simtiti in vreun fel jignita, dar ar trebui gasita o sulutie la aceste situatii. Poate ca ar trebui hotarat ca inainte de a se da o decizie, de vizitare, de incredintare sa se faca si o expertiza psihologica, amanuntita si a parintilor. pana atunci, singura solutie e sa ne facem singuri dreptate.

Domna Ada Stefan,
Sunt de acord cu expertiza psihologica facuta parintilor, dar eu va pun o intrebare: Daca pe criminalul suedez l-ar fi examinat un psiholog INAINTE de actele sale criminale, ar fi descoperit ca are probleme?
Cate cazuri de criminali in serie se cunosc, oameni descrisi de cei apropiati ca fiind sociabili, calmi, iubitori?? Nu sunt psihiatru si nici psiholog, dar majoritatea agresorilor au dubla personalitate, potrivit zicalei:
"Afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul"
De acord cu Dvs, cu solutia:magic: sau nu ne ramane decat:worthy: