descendent renuntator

Stimate a.m.s., sunteţi în eroare.

1. Calitatea de moştenitor este guvernată de normele dreptului civil. Prin actele de stare civilă se stabileşte doar legătura de rudenie (inclusiv locul succesibilului între ceilalţi succesibili - clasa din care face parte, gradul de rudenie). Dovedindu-şi legătura de rudenie, el trebuie să mai facă ceva. Să-şi consolideze calitatea de moştenitor prin acceptare. Renunţînd, calitatea sa de moştenitor este desfiinţată retroactiv. El rămîne rudă cu defunctul, dar nu moştenitor, în sensul că el este considerat de lege că nici n-ar fi existat vreodată ca moştenitor. Calitatea de moştenitor dobîndită ex lege la data decesului lui de cuius depinde de atitudinea acelei persoane faţă de succesiune: se consolidează prin acceptare, şi atunci acceptantul va fi moştenitor de-a pururi, el nemaiputînd renunţa la această calitate, sau se desfiinţează prin renunţare, caz în care nu numai că nu va mai fi moştenitor, dar va fi considerat ca şi cum n-ar fi avut niciodată această calitate.

2. În certificatul de moştenitor eliberat de notarul public se menţionează moştenitorii, aşa cum sunt ei chemaţi de lege sau de actul de ultimă voinţă a defunctului şi, acolo unde este cazul, renunţătorii sau cei străini de succesiune. Renunţătorii nu sunt moştenitori. Nici nu sunt cuprinşi în certificat la categoria moştenitori, ci într-o cu totul altă rubrică, aceea a renunţătorilor.

3. Mai reflectaţi asupra celor afirmate. Mai citiţi. Nu e grav să nu ştii, e grav să nu vrei să ştii.

PS Aţi citat nişte texte din Legea nr.36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială care nu au nicio legătură cu ceea ce discutăm aici. Legea notarilor publici nu stabileşte norme succesorale, ci doar norme de procedură privind dezbaterea succesorală.

Liviu S.Bordaş

imi pare rau ca v-ati format impresia asta. nu as fi scris mesajul daca nu stiam sigur, bazandu-ma pe expertienta in activitatea notariala. daca intrebati orice notar va spune acelasi lucru ca si mine. in practica, succesiunea se dezbate pe cale amiabila la notarul public daca mostenitorii se inteleg intre ei asupra mostenirii, iar daca nu se inteleg vor merge in instanta. La notar se procedeaza cum am mai zis.

Mai sunt cazuri cand copii renunta la mostenire dupa un parinte pt. ca celalalt parinte sa ramana singurul proprietar al bunurilor inscrise in masa masa succesorala, pt. ca oricum in cazul decesului celuilalt parinte tot lor le-ar reveni bunurile, asta daca nu le instraineaza in timpul vietii. Oricum, nu vor sa fie coproprietari pt. ca este mult mai simplu pt. intocmirea oricarui act sa fie doar unul, fara a se deplasa toti si fara a fi nevoie de imputernicire notariala.

a.m.s. a scris:

imi pare rau ca v-ati format impresia asta. nu as fi scris mesajul daca nu stiam sigur, bazandu-ma pe expertienta in activitatea notariala. daca intrebati orice notar va spune acelasi lucru ca si mine. in practica, succesiunea se dezbate pe cale amiabila la notarul public daca mostenitorii se inteleg intre ei asupra mostenirii, iar daca nu se inteleg vor merge in instanta. La notar se procedeaza cum am mai zis.

Mai sunt cazuri cand copii renunta la mostenire dupa un parinte pt. ca celalalt parinte sa ramana singurul proprietar al bunurilor inscrise in masa masa succesorala, pt. ca oricum in cazul decesului celuilalt parinte tot lor le-ar reveni bunurile, asta daca nu le instraineaza in timpul vietii. Oricum, nu vor sa fie coproprietari pt. ca este mult mai simplu pt. intocmirea oricarui act sa fie doar unul, fara a se deplasa toti si fara a fi nevoie de imputernicire notariala.

a.m.s., să înţeleg că sunteţi jurist, angajat al unui birou notarial, sau că sunteţi notar? Sau doar angajat al unui birou notarial, fără a avea studii juridice? Notar fără studii juridice nu puteţi fi, asta e clar.

Dumneavoastră sugeraţi ceva de genul: printr-o îndelungată practică eronată se poate uzucapa dreptul de a eluda prevederile legii.
Vreţi să transformaţi practica aceasta într-o cutumă, iar apoi, în mod tacit, în text de lege?

Practica pe care o invocaţi, dacă este reală, nu are nimic de-a face cu limpezimea şi claritatea unor norme imperative ale legii. Cum poate nesocoti cineva (chiar notar fiind, dacă ceea ce ne-aţi relatat este adevărat) un text de lege, doar pentru a uşura sarcina unor moştenitori, cu motivaţia că, oricum, bunurile le-ar fi revenit tot lor dacă ar fi acceptat succesiunea? Cum poate cineva să elibereze un certificat de moştenitor ştiind că încalcă drepturile altor moştenitori, cunoscînd existenţa acestora şi drepturile lor?
A, dacă cei prezenţi (acceptanţi, renunţători, martori) declară că nu există rude în grad succesibil, este cu totul altceva. Notarul este, în acest caz, îndreptăţit să procedeze ca atare. Dar cîtă vreme nu s-a probat (prin declaraţiile martorilor pe care notarul este obligat să-i audieze) că nu există alte rude care să fie chemate la succesiune prin efectul legii, sau, mai grav, ştiind că există astfel de rude pe care el a omis să le citeze, notarul nu poate elibera certificatul care să ateste drepturile soţului supravieţuitor asupra întregii succesiuni. Dacă o face cu bună ştiinţă se cheamă fals intelectual, iar dacă o face din neştiinţă se cheamă neglijenţă.

Am toată stima pentru profesia de notar. De aceea refuz să cred că relatarea dumneavoastră este conformă realităţii. Cred, mai degrabă, că se datorează necunoaşterii în amănunt a acelor dosare care v-au condus la afirmaţiile făcute.

Liviu S.Bordaş