Lamuriti-ma!!

Cred ca Politia ar trebui s-o lamureasca sa depuna plangere si sa nu-si mai schimbe declaratiile; victima trebuie ajutata sa-si revina dupa acest soc,iar bestia urmarita si marginalizata, prin diferite moduri,pana se va ajunge in instanta.

Nu stiu daca Politia e cea in masura s-o lamureasca pe victima ce sa faca, mai degraba cei de la Protectia Copilului, sau chiar o cunostinta in cazul de fata, cand toate rudele vor musamalizarea cazului, pe nu stiu ce motiv, sincer, orice motiv din lume nu-ti da dreptul sa intoxici creierul victimei cu tot felul de tampenii cum ca parintii se caiesc , cum ca el a gresit si nu va mai face.

"alexandrugroza" a spus: "Eu, personal, nu as putea sa fac nimic impotriva parintilor mei, chiar daca acestia ar fi cei mai tirani oameni de pe pamant pentru ca sunt parintii mei pe care nu am dreptul sa-i judec, insa pot sa aleg sa nu mai stau in preajma lor"
Si daca i-ar fi spus fata lucrul asta, ca nu-l mai vrea langa ea, odata ce mama ei nu accepta acest lucru, cerandu-i fiicei ei sa-l ierte pentru ca au nevoie de sprijinul ei financiar, sa fim seriosi, nu cred ca pleca monstrul ala din casa doar ca cere victima. In cazul de fata, victima e singura impotriva tuturor.
Sunt atatea motive pentru care victima si-a retractat cele spuse anterior in acea declaratie.Asta nu inseamna ca abuzurile nu au avut loc.


"Victima se plaseaza pe sine intr-o situatie periculoasa ca urmare a marturisirii adevarului. Ar putea fi respinsa de abuzator si ostracizata de propria familie. S-ar putea sa primeasca “pedeapsa” de a fi data in plasament la o alta familie sau intr-o institutie. S-ar putea ca familia sa i se dea deoparte si victima sa se perceapa responsabila pentru aceasta "demisie" .Va trebui sa spuna detaliile intime ale povestirii sale catre multe persoane. Atit rusinea cit si vinovatia pentru faptul de a fi fost implicata in abuzul sexual, precum si sentimentul de a fi responsabila pentru oricare din consecintele negative asupra familiei ar putea-o inhiba de la a povesti. Daca acest caz ajunge la tribunal s-ar putea sa trebuiasca sa descrie detaliile intime ale abuzului in prézenta abuzatorului, si ar putea fi subiectul unei severe examinari din partea avocatului abuzatorului.
In mod frecvent abuzatorul va ameninta copilul/victima cu unele dintre aceste consecinte si o va indemna sa nu vorbeasca. In asemenea situatie copilul se simte neajutorat in fata puterii adultului. Din cauza anticiparii consecintelor s-ar putea ca victima sa pastreze secretul luni sau ani intregi. De altfel intirzierea in raportarea abuzului sexual este de asteptat si nu ar trebui sa fie vazuta ca un motiv pentru a pune la indoiala veridicitatea acuzatiei. Aceasta intirziere este in mod special probabila atunci cind exista o relatie personala apropiata intre victima si abuzator. De asemenea, nu e neobisnuit ca un copil sa marturiseasca faptul ca a fost victima unui abuz sexual si apoi sa–si retracteze povestirea intrucit resimte consecintele negative ale acesteia asupra sa si a familiei sale."

Eu cred ca e destul de clar, nu?

...mda..,victimei pe langa amenintarile primite i sa inoculat si ideea ca ar fi responsabila de destramarea "familiei" ,iar in urma aflarii "secretului familial" aceasta fiind "mituita" cu satisfacerea tuturor libertatilor personale , optica victimei s-a schimbat in ceva de genul: "s-antamplat ..da ..ce mai aveti voi treaba ca nu voi ati patit...nu mai poti intoarce timpul..."in incercarea ei de-a trece peste acest soc ; Cazurile de acest fel sunt particularizate desigur,de aceea trebuie cautate solutii pt fiecare caz in parte,iar varianta "sa-ntamplat...trece timpul si se uita" nu-i ok,...nu pt o societate umana,...

Da, asta am aflat de la prietena ei cea mai buna, ca victima are parte, de cand s-a aflat de acele abuzuri, de tot felul de privilegii, ca sa le spun asa, privilegii de care nu avea parte inainte..menite clar pentru ai "cumpara" tacerea. Ma mir cum de a avut efect, pentru ca fata parea decisa sa scape de acel "tata". Cred ca e constienta de gravitatea lucrurilor, dar spalarea de creier a avut efect, sau mai stiu eu ce motive.
Multi stiu povestea, multi au reacti neobisnuite de gen: "Sunt multe asemenea cazuri, a devnit ceva normal in Romania, pana la urma de ce sa ne implicam in familia altora? fiecare cu ale lui"
Astfel de atitudine e total eronata, adica, daca multora asemenea cazuri li se par deja "normale", daca anormalul a ajuns pentru ei ceva normal, atunci situatia e intr-adevar grava. Multi oameni si-au pierdut moralitatea.
Da "Eduardx", "s-a intamplat..trece timpul si se uita"..indiferenta duce la astfel de situatii.
Daca fata avea pe cineva alaturi care sa-i explice intr-una ca din mment ce acel monstru a recurs la acele lucruri nu mai poate fi numit tata, trebuie cel putin alungat, daca ea nu rabufnea si nu povestea ce se intampla, el continua. Se oprea poate cand fata crestea , cand putea lua atitudine. A avut curaj sa povesteasca, a facut chiar si plangerea aceea, a dus probe, ciudat faptul ca nu s-a intamplat nimic..foarte ciudat.
Sper sa se trezeasca cat mai e timp, oricum, stigmatul asta o sa-l poaret toata viata!!
De ce trebuie sa existe asemenea oameni cu probleme?? care distrug psihicul, viata propriilor copii??? Totul a inceput de cand fata era destul de mica, a durat ani de zile, exista riscul ca ea sa se fi obisnuit cu "rolul' de victima, sa i se para oarecum normal..faza e ca acest nenorocit e genul de abuzator sexual nonviolent, cand a fost audiata a si sustinut ca nu a fost agresata fizic decat la ultimul episod, cand a si rabufnit si a povestit prin ce trece. Fata i-a spus ca totul trebuie sa inceteze,ea incepand probabil sa se maturizeze si sa-si dea seama ca astea trebuie sa inceteze, deci oarecum ea i-ar fi dat sansa sa se opreasca fara ca el sa urmeze sa fie denuntat. Atunci, vazand ca ea se opune , a lovit-o. Asta a fost punctul pe "i", momentul de rabufnire. Eu am sa incerc sa reiau legatura cu ea, inca nu e nimic pierdut. O sa ma mai sfatuiesc cu avocati, pentru acel denunt, o sa incerc sa vorbesc cu ea s-o conving sa depuna marturie, dar o sa fie extrem de greu, poate o sa ma evite acum, stiu sigur ca a fost amenintata ca daca mai ia legatura cu mine o sa aiba de suferit. Am si fost amenintat chiar de "mama" ei ca daca nu ma retrag si imi vad de viata mea, o sa aiba ea grija de mine sa ajung ori sub pamant, ori in puscarie, nu ma las oricum intimidat...chiar daca fata imi spune ca vrea sa treaca peste tot, ca "tatal" ei i-a promis ca nu mai face, ca s-a cait(vezi Doamne) eu am sa fac acel denunt, e spre binele ei. Poate ca nenorocitul nu mai face nimic, clar s-a speriat cand a vazut ca fata a avut curaj sa-l denunte, nu cred ca mai risca sa o supuna la asemenea tratament, dar faptul ca a supus-o timp de 3, 4 ani la acele lucruri, asta nu inseamna ca trebuie sa scape nepedepsit, indiferent ca ea nu mai vrea asta. A facut o fapta grava, daca sunt dovezi, justitia il pedepseste, indiferent ca fata o sa spuna ca ea il iarta, justitia nu o sa tina cont de asta. Oricand ala poate abuza oricare alt copil. E tanar, are 38 de ani..e clar bolnav, nu cred ca l-a vindecat sperietura cauzata de denuntul fetei.

Fetita isi inregistreaza telefonic tatal in timp ce acesta recunoaste faptele. Eu zic ca e un mijloc de proba mai mult decat concludent, nu?? Mai ales daca in urma unei expertize tehnice s-ar dovedi ca nu e trucata . Iar faptul ca nu recunoaste fetita, nu ar trebui sa fie un impediment in deschiderea unei anchete. Odata ce duci probe in urma acelui denunt, ma gandesc ca pentru acei procurori, avand probe din care reiese fapta, trebuie sa ia in considerare si varianta ca victima nu recunoaste din motiv ca a fost amenintata. Amenintari pe care le vor dovedii martorii prin marturiile lor, nu? Clar.Iar faptul ca agresorul recunoaste in acele inregistrari fapta, ma intreb: "De ce acele inregistrari nu sunt deajuns pentru a-l cerceta?"
Adica , recunoaste clar faptele, dar pentru Justitia hotaraste ca trebuie coroborate cu alte probe. Acele inregistrari. Oare nu sunt gauri undeva prin procedurile astea?
Iese in urma expertizelor tehnice, de voce, etc ca sunt inregistrari reale, dar nu e deajuns pentru a-l condmana.Ciudat, sincer.Plus ca vin declaratii ale persoanelor carora fetita li s-a plans, plus ca exista si certificat medico-legal in care reiese cel putin ca a fost agresata fizic. Hmm.Am impresia ca agresorii au mai multe sanse sa scape prin aceste metode, iar victimele sunt dezavantajate
Intelegeam daca fata s-ar duce doar cu declaratii fara alt mijloc de proba, dar cand ai inregistrat pe telefon agresorul cum recunoaste faptele, tot nu e deajuns.