CEDO a dat dreptate consilierilor juridici

In Monitorul Oficial nr. 569 din 10 august 2011 a fost publicata Hotararea CEDO din 8 iunie 2011 pronuntata in cauza Colegiul Consilierilor Juridici Arges impotriva Romaniei. S-a constatat incalcarea art. 11 din Conventie, prin refuzul autoritatilor romane de a inregistra Colegiul ca asociatie, cu mentiunea ca in procedura nationala, pe calea revizuirii, Colegiul va putea cere instantelor romane inscrierea cererii in vederea dobandirii personalitatii juridice.
Reclamantul este o asociatia Colegiul Consilierilor Juridici Arges cu sediul in Pitesti, a carei inscriere ca asociatie profesionala a fost refuzata prin Hotararea definitiva pronuntata de Tribunalul Arges la data de 4 octombrie 2004.
Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, intrata in vigoare la data de 8 decembrie 2003, a permis consilierilor juridici sa formeze asociatii profesionale si a stabilit un termen de 90 de zile de la intrarea sa in vigoare pentru infiintarea asociatiilor profesionale si pentru adoptarea statutului lor.
La data de 6 ianuarie 2004 a avut loc adunarea constitutiva a asociatiei reclamante care a adoptat statutul sau. Dupa obtinerea avizului favorabil din partea Ministerului Justitiei, reclamantul a solicitat Judecatoriei Pitesti inscrierea sa in Registrul asociatiilor si fundatiilor. Prin Incheierea data in camera de consiliu la 9 februarie 2004, instanta a admis cererea si a dispus inscrierea reclamantului in registru. Parchetul si Baroul Arges au introdus apel impotriva acestei decizii, iar, ulterior, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania a intervenit in proces in interesul Baroului Arges.
Recurentii au sustinut ca statul asociatiei a incalcat prevederile Legii nr. 514/2003, in masura in care ii permiteau reclamantului reprezentarea sau asistarea persoanele fizice in fata instantelor de judecata, drept consacrat de lege doar avocatilor.
De asemenea, recurentii au contestat prevederile din statut care i-au permis consiliului colegiului sa emita un aviz cu privire la infiintarea, in raza sa, a societatilor ce furnizeaza consultanta, asistenta si reprezentare juridica, precum si sa solutioneze reclamatiile privind onorariile consilierilor juridici ce activeaza in regim de libera practica. Recurentii au mai criticat si prevederile din stat care ii permiteau consiliului colegiului sa organizeze concursuri pentru ocuparea posturilor vacante de consilier juridic, sa stabileasca fisa postului si sa sesizeze comisia de disciplina cu orice caz de malpraxis din partea consilierilor juridici.
La data de 24 februarie 2004, reclamantul a organizat o adunare generala extraordinara si a adoptat un protocol aditional la statut, in care a inlaturat referintele la reprezentarea persoanelor fizice, remediind si alte deficiente din statut.
Reclamantul a solicitat ulterior Judecatoriei Pitesti inscrierea acestor modificari, care prin Incheierea din 1 martie 2004, emisa in camera de consiliu, a admis cererea de inscriere a modificarilor.
In ceea ce priveste Incheierea din data de 9 februarie 2004, Tribunalul Arges a admis la data de 4 octombrie 2004 recursul procurorului prin hotarare definitiva, respingand cererea reclamantului de inscriere.
Pe parcursul judecarii recursului introdus de procuror si de Uniunea Nationala a Barourilor din Romania impotriva Incheierii din 9 februarie 2004, reclamantul a sustinut ca acesta a devenit fara obiect dupa adoptarea protocolului aditional la statutul sau.
Curtea Europeana reitereaza faptul ca dreptul de a infiinta o asociatie este parte integranta a dreptului prevazut la art. 11 din Conventie. Potrivit Curtii, exceptiile de la regula dreptului de asociere trebuie interpretate in mod restrictiv si orice orice derogare de la acest drept trebuie sa corespunda unei “nevoi sociale stringente”. In acest sens, Curtea mentioneaza ca autoritatile nationale sunt cele care trebuie sa stabileasca, in primul rand, daca exista o “nevoie sociala stringenta” care sa impuna o anumita restrictie in interes general.
In ceea ce priveste atributiile sale, Curtea apreciaza ca rolul sau este acela de a supraveghea si a verifica daca incalcarea pretinsa era “proportionala cu scopul legitim urmarit” si daca motivele prezentate de autoritatile nationale pentru a o justifica sunt “relevante si suficiente”.
In aplicarea principiilor generale de mai sus, Curtea considera ca refuzul instantei interne de a-l inscrie pe reclamant ca asociatie reprezinta o incalcare a dreptului sau de asociere de catre autoritati (de exemplu, Gorzelik si altii Sidiropoulos, citate anterior, pct. 31, si APEH Uldozotteinek Szovetsege si altii impotriva Ungariei, nr. 32.367/96, 31 august 1999).
Aceasta incalcare este justificata de dispozitiile art. 11 doar daca este “prevazuta de lege”, urmareste unul sau mai multe dintre scopurile legitime prevazute la paragraful 2 si este “necesara intr-o societate democratica” pentru indeplinirea acestor scopuri.
Curtea constata ca incalcarea era prevazuta de lege, si anume de OG nr. 26/2000, si urmarea un scop legitim, si anume apararea ordinii publice, ramanand se examineze daca incalcarea era necesara intr-o societate democratica.
Din motivele invocate de Tribunalul Arges, rezulta ca principala problema cu inscrierea au reprezentat-o dispozitiile statutului reclamantului, in versiunea sa anterioara modificarilor din 1 martie 2004, care au dus la concluzia ca asociatia reclamanta dorea sa desfasoare activitati similare celor ale avocatilor, care, prin natura lor, erau incompatibile cu profesia de consilier juridic. Cu toate acestea, Curtea ia act de faptul ca reclamantul a luat masuri imediate pentru a remedia neregulile constatate.
Astfel, Curtea considera ca a fost incalcat art. 11 din Conventie. Reclamantul nu a solicitat nici o suma cu titlu de prejudiciu material sau moral, solicitand Curtii sa stabileasca incalcarea art. 11 din Conventie.
Curtea reaminteste ca o hotarare in care se constata o incalcare ii impune statului parat o obligatie legala de a pune capat incalcarii si de a remedia consecintele acesteia. In acest sens, Codul de procedura civila ii permite reclamantului sa solicite in fata instantelor nationale revizuirea pentru a reveni la situatia existenta inainte de incalcarea Conventiei.