avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 299 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Jurisprudenţă Cand legea tace, ratiunea doarme !
Discuție deschisă în Jurisprudenţă

Cand legea tace, ratiunea doarme !

O zi de ședință călduroasă la un tribunal comercial din România. La bară, un avocat este pe cale să își finalizeze pledoaria:

Avocatul: – Domnule președinte, depunem jurisprudența acestui complet prin care s-a statuat în sensul că ….

Președintele: – Și ce dacă am spus așa, domnule avocat? E vreo lege care mă obligă să dau aceeași soluție?

Avocatul: – Domnule președinte, având în vedere că există aceeași situație de fapt și normele aplicabile nu au fost modificate [întrerupt de către președinte]

Președinte: – Și chiar dacă, există vreo lege care să mă oblige?

Poate că aceasta este independența de care vorbea mai experimentatul coleg în filozofia sa. Însă nu mă miră că s-au aprins becurile de avarie ale independenței, colegul ajungând să se vadă deja funcționar la primărie. Este de fapt rezultatul modului de pregătire individualist, axat pe propria persoană: soluția mea/hotărârea mea/argumentul meu este cel/cea mai bun(ă) și dacă nu e vreo lege care să mă oblige la un anumit raționament, fac ce vreau și cine mă împiedică îmi afectează independența. Și dacă legea respectivă nu îmi convine, încerc să o înlătur cu jurisprudența CEDO, că doar nu am citit atâtea hotărâri degeaba!

În timp ce citeam articolul la care am făcut referire mai sus, mă întrebam ce ar fi înțeles din el un judecător dintr-un sistem care acceptă doctrina stare decisis. Oare să credem că un judecător care acceptă opinia Curții de Apel e mai puțin independent decât altul care nu se simte legat nici măcar de propriile hotărâri? Să înțelegem că un judecător care nu schimbă un precedent stabilit acum 100 de ani e servil? Cred că înainte de a fi foarte convinși că un anumit sistem e cel mai bun, ar trebui să scoatem capul din acvariu și să ne dăm seama că ceea ce vedem nu este oceanul.

Îmi mențin opinia că ceea ce ne împiedică să ajungem la jurisprudența unitară este egoismul și orgoliul, nu lipsa unui cadru legislativ.

Egoismul, pentru că nu ne interesează că pe aceeași situație de fapt, un cetățean în Suceava își pierde casa și unul în București o păstrează sau că pe aceeași situație de fapt și pe același probatoriu, un cetățean în Constanța este achitat și altul din Iași este condamnat. Atât timp cât eu am pronunțat soluția mea, nimic altceva nu mai contează.

Orgoliul, pentru că nu suntem dispuși să acceptăm niciun argument care poate să fie superior propriului nostru raționament și avem impresia că hotărârea pe care o pronunțăm e proprietate personală. Oamenii care apelează la sistemul de justiție sunt simple mijloace prin care judecătorul își poate etala măiestria și cunoștințele în drept. Stabilitatea, predictibilitatea, ordinea juridică, toate sunt noțiuni care rămân unde le e locul, în hotărârile CEDO pe care le citim fără să le înțelegem și de care mai amintim eventual când scriem un articol, ca să dea bine.

Gândurile și propunerile mele sunt departe de a sugera conformismul informal, cum greșit s-a înțeles.

Cred că INM-ul ar trebui să învețe auditorii de justiție diferența dintre independență și intoleranță, dintre servilism și gândire rațională. Confuzia între noțiuni cred că este în legătură cu viziunea unor auditori de justiție, lipsiți de experiența unei alte profesii juridice. Chiar dacă sunt exprimate fără eleganță, unele din criticile care ne sunt aduse par din această perspectivă, întemeiate.

Dezbaterea problemelor de drept este de esența pregătirii pentru profesia de magistrat, însă incapacitatea de a accepta un argument majoritar, uneori folosind replici acide față de colegi, nu mi se pare că ține de independența viitorului magistrat. Această lipsă de toleranță cred că poate fi ajustată în cadrul INM, de către formatori care la rândul lor vor fi lăsat orgoliul la o parte și vor propune (nu impune) o soluție unitară unei anumite probleme de drept.

De asemenea, INM-ul ar putea să învețe auditorul valoarea muncii în echipă, spre deosebire de prezent, când institutul încurajează individualismul exagerat. Munca în echipă va învăța viitorul judecător sau procuror cum să asculte o opinie cu care nu este de acord, cum să își exprime dezacordul fără să jignească și cum să formuleze un raționament cât mai persuasiv. Este adevărat că discuții există în cadrul dezbaterilor, însă lipsesc proiectele de echipă, în care rezultatul final să depindă nu numai de cunoștințele teoretice, dar și de modul în care auditorii se organizează și reușesc să colaboreze.

Închei prin a cita un actor celebru, dintr-un film care atinge zona juridică: „Vanity, definitely my favorite sin!”

Sursa:

[ link extern ]
Cel mai recent răspuns: ContSters228052 , utilizator 13:48, 11 Mai 2012
1.am avut 4 dosare la judecatoria galati, cu acelasi obiect, dovedite cu aceleasi acte (asoc de proprietari contra proprietari rau-platnici) la judecatorie. judecator la o varsta avansata, provenit dintre juristi, admite trei actiuni, o respinge pe a 4-a. Desi erau asemanatoare (doar numele paratilor si suma datorata erau diferite)....Si atunci, de ce sa ne miram de instante diferite??
2.mi s-a servit si mie replica "de cand jurisprudenta este obligatorie?"Mai mult decat atat, o judecatoare de la Judecatoria Braila a refuzat, efectiv, sa-mi primeasca la dosar 4 pagini cu spete solutionate in modalitatea solicitata de mine, dar de catre instante de recurs de prin tara.
Ultima modificare: Miercuri, 29 Februarie 2012
Cezar augustin Dinu, Avocat
Am avut o situatie mai comico-tragica decat cele prezentate, intrucat totul porneste de la judecatori si nu de la lege. Exemplu simplu: plangere contraventionala amenda radar. Politia trimite adresa la dosar in felul urmator: "Solicitam admiterea plangerii intrucat in evidentele noastre nu exista dovada inregistrarii radar". Ghici ce solutie da judecatorul cu experienta si de altfel foarte 'dur' cu avocatii in instanta 'lui'? Respinge plangerea. Ce sa mai vorbim de jurisprudenta, aproape ca nu exista pentru unii judecatori.
Am citit si imi pare foarte interesant ceea ce au scris toti cei dinaintea mea.
Parerea mea este ca avocatii nu mai au vointa de a se impune in instanta.
Avocatii din Romania nu au avut aceasta vointa in general, astfel de cazuri fiind extrem de rare.
De aceea mie imi pare ca somnul ratiunii se datoreaza avocatilor.
Dar...la baza problemei se afla clientii din Romania...

Din experienta mea pot afirma ca judecatorii judeca bine.
Ca pot exista si judecatori care sa judece mai putin bine...este un alt aspect.
Am intalnit si eu rar judecatori care mi-au stranit mirarea, dar daca nu pot intelege...daca nu au o capacitate suficienta...ce se poate face...?
Ramane rezolvarea problemei in calea de atac.

Judecatorii nu sunt de capul lor si este rolul avocatului sa faca tot ce poate...insa, asa cum aratam, parerea mea ferma este in sensul ca...clientii sunt de vina...pentru ceea ce se intampla...
Cei care ma cunosc cat de cat inteleg exact la ce anume ma refer...
Parerea mea este ca avocatii nu mai au vointa de a se impune in instanta.

Ba da....au vointa, dar nu au puterinta. Pentru ca, nu ma incalzeste cu nimic sa demonstrez judecatorului cat sunt eu de inteligent si cate stiu....pentru ca ulterior, acel judecator sa ma "dea la pierderi" cu toate dosarele mele ce-i vor pica in mana. Tot clientii vor fi cei ce vor plati oalele sparte.


Judecatorii nu sunt de capul lor

Ba da...sunt! Iar CSM-ul are grija de aceasta stare.



A avea vointa inseamna a avea si puterea daca aceasta este combinata cu stiinta dreptului.Adica trebuie sa iti permita si cauza...
Puterea sta in tot ceea ce poate face avocatul, in aplombul sau in sustinerea drepturilor clientului cu atata tarie incat judecatorul sa inghete cand se gandeste ca pe avocat nimic nu il poate opri.
Mai exista oare asa ceva astazi...?
Daca sustineti ca exista, inseamna ca nu stiti cum era in trecutul apropiat...

Din pacate...a fost candva asa...si probabil ca nu se va mai repeta...( prea curand...)

De cand cu criza am observat o scadere dramatica in ceea ce priveste forta avocatilor, o lipsa de aplomb fata de ceea ce vedeam si simteam anterior...inclusiv privind la modul general...
Am observat multe lucruri care ma duc la concluzia ca pare sa fie precum o molima, o molima care pana la urma ii va rapune pe toti...avocatii...respectabili...

Nu este vorba de demonstratia avocatului cat este de inteligent, ci de faptul ca avocatul sa isi dovedeasca maiestria in asa fel incat judecatorul sa intelega ca acesta are dreptate si ca in cazul in care da o solutie aiurea aceasta nu va rezista.
Niciun judecator nu vrea ca hotararea sa sa fie casata.

Parerea mea este ca judecatorii nu risca...fara motiv...
Ultima modificare: Joi, 12 Aprilie 2012
CLAUDIU LASCOSCHI, Avocat

Alte discuții în legătură

Ce se mai poate face - hotarari diferite, aceeasi speta nalex nalex In situatia in care pierzi un proces civil privind litigii de munca, definitiv, ce s-ar mai putea face stiind ca in aceiasi speta alti 3 colegi de compartiment ... (vezi toată discuția)
Independenta magistratilor Adalbert Gabriel Gazdovici Adalbert Gabriel Gazdovici Cateva observatii cu privire la posibilele cauze ale unor probleme din sistemul nostru juridic. Sper sa deschid o discutie pe aceasta tema. Judecatorul este ... (vezi toată discuția)
Inalta curte face degeaba practica unitara Roland Mindrila Roland Mindrila Judecatoarea ... de la .... s-a transformat in procuror DNA. L-a trimis in judecata pe epitropul ..., desi DNA i-a dat solutie de NUP, iar potrivit ICCJ ... (vezi toată discuția)