Abandon de familie

Verisoara Dvs. are cetatenie romana banuiesc. Are drept la mostenire.
CAP. 6

Mostenirea

ART. 66
Mostenirea este supusa:
a) in ce priveste bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, legii nationale pe care persoana decedata o avea la data mortii;
b) in ce priveste bunurile imobile si fondul de comert, legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat.

ART. 67
Legea aplicabila mostenirii stabileste indeosebi:
a) momentul deschiderii mostenirii;
b) persoanele cu vocatie de a mosteni;
c) calitatile cerute pentru a mosteni;
d) exercitarea posesiei asupra bunurilor ramase de la defunct;
e) conditiile si efectele optiunii succesorale;
f) intinderea obligatiei mostenitorilor de a suporta pasivul;
g) drepturile statului asupra succesiunii vacante.

ART. 68
Testatorul poate supune transmiterea prin mostenire a bunurilor sale altei legi decit cea aratata in art. 66, fara a avea dreptul sa inlature dispozitiile ei imperative.
Legea astfel aleasa se aplica situatiilor prevazute la art. 67.
Intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sint socotite valabile daca actul respecta conditiile de forma aplicabile, fie la data cind a fost intocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricareia dintre legile urmatoare:
a) legea nationala a testatorului;
b) legea domiciliului acestuia;
c) legea locului unde actul a fost intocmit, modificat sau revocat;
d) legea situatiei imobilului ce formeaza obiectul testamentului;
e) legea instantei sau a organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite.

Referitor la ultima intrebare: NU.

In ce priveste dreptul de a mosteni, nu exista dubiu. Verisoara este mostenitoare de drept a tatalui ei. Actele de stare civila romanesti sunt recunoscute in toate statele sud-americane si mai peste tot in lume.
De asemenea, mai toate statele permit mostenitorilor sa pastreze o anumita cota din averea defunctului numita rezerva succesorala, chiar daca defunctul a facut un testament din care i-a exclus in totalitate.
Dar cum tatal (viitorul defunct) este inca in viata, mostenitoarea va trebui sa manifeste vigilenta si sa verifice ce averi are acesta si sa instiinteze anturajul acestuia de existenta ei si sa le comunice adresa de corespondenta.
Cam morbida situatia, dar ... asta e.

Este prea tirziu sa ceara pensie alimentara, dreptul la actiune este prescris.

Alberto Kurtyan

Daca tatal verisoarei dv este musulman va avea o mare dezamagire! Testamentele nu se prea fac... Legea islamica imparte clar averea defunctului. „Allah Preainaltul a legiferat sistemul de mostenire specificand dreptul fiecaruia din mostenire” (versetele care „reglementeaza” mostenirea le gasiti in sura En-Nisa, versetele cu numarul 7, 11, 12, 176).
Nefiind casatoriti – chiar daca tatal a recunoscut copilul, care este verisoara dv, aceasta nu are drept de mostenire d.p.v. al religiei islamice, pt ca nu face parte din familie, nu e recunoscuta, practic, decat ca fiind o fiica nelegitima si nemusulmana.
„Islamul considera ca sotul si sotia se completeaza reciproc. Nici unul nu-l domina pe celalalt. Fiecare are drepturile si indatoririle sale individuale, impreuna ei formeaza o familie linistita si fericita care constituie baza unei societati unite si prospere.
Barbatul si femeia nu sunt egali In Islam. Ei au trasaturi fizice si biologice diferite. Islamul recunoaste conducerea femeii de catre barbat (4:34, 2:228), dar nu Intelege prin aceasta dominatie.”
Islamul interzice barbatului sa atinga o femeie virgina, daca aceasta nu e sotia lui si indiferent de religia acesteia – iar virginitatea e o „calitate” aproape obligatorie pt a fi sotie de musulma. Evident, referirile sunt despre musulmanii care asculta Cuvantul Profetului.
Cantul 40: Mostenirea
(...) Persoanele divortate, cele de alta religie, / Copiii nascuti morti, rezultatele curviei, / Cei care si-au ucis parintele, cei despre care / Nu exista certitudinea ca mai sunt in viata, nu mostenesc (...)

Amuzanta dizertatia despre Dreptul canonic musulman si sharia, legea religioasa islamica.
Din fericire, aceste superstitii au aceleasi valoarea juridica pe care o au CANOANELE date de
preotul duhovnic ortodox: Adica nici una.

Legea este clara. Fiica este recunoscuta legal, deci este mostenitor legal.
Este irelevant ce credinte religioase au rudele.

Alberto Kurtyan

Ma bucur ca v-am amuzat – un zambet e ca o raza de soare!
Da, legea este clara – pt romani, in RO, pt ceilalti acolo unde sunt ei... Statul de origine al respectivului tata este unul arab – nu e nimic de discutat.
Din pct de vedere al legii RO, sigur, fiica e mostenitor – dar ce mosteneste? pt ca nu ii revine nicio cota din averea viitorului decedat. Daca discutam despre un cetatean francez era altceva...
Rudele respective se ghideaza dupa Coran, Shari’a, Hadith si ce mai au ei acolo – au musulmanii un cod civil? Au ei un cod penal in sensul celor din RO si alte state? Coranul e pt musulman sursa unica a religiei, eticii si dreptului – si iata cum ajungem la relevanta credintelor religioase pe care le au rudele. Dreptul musulman, desi e de origine coranica, isi are radacinile si in alte surse umane si naturale (Hadith, consensul Ummei, traditiile locale)... – nu e deloc o superstitie!
Sistemul juridic islamic nu poate fi modificat ori inlocuit, pt ca este produsul revelatiei divine – din nou, relevanta credintelor rudelor. Nu trebuie decat sa observati cum se aplica legea islamica in relatiile comerciale, de exemplu...

Si dv m-ati facut sa zambesc, albertokurtyan: mostenitoarea sa verifice ce averi are tatal ei, sa instiinteze anturajul acestuia de existenta ei si sa le comunice adresa de corespomdenta... Chiar credeti ca se va intampla sa mosteneasca? Care dintre rudele lui va sta la discutii? E un barbat care nu s-a interesat de copil timp de 28 de ani... si care – din scrisele initiatoarei subiectului nici nu isi doreste relatii cu ea. Nefiind cetatean roman, de ce ar respecta o lege care ii este straina si nu i se aplica? Actele de stare civila RO sunt recunoscute in lume, dar ce legatura are aspectul cu mostenirea?
Si procedura divortului pare ciudata pt occidentali... dar ea se aplica.
Dreptul Islamului (sau dreptul musulman) este o realitate, imbinare de religie si mentalitate – toate deosebite de acelea occidentale, atat de familiare noua.