cred ca datorita trecerii timpului indelungat (7 ani) am putea vorbi de o noua infractiune in cazul infractiunii de uz de fals (art 291). prima infractiune consumata imediat dupa falsificare si noua infractiune consumata astazi, dupa 7 ani de la falsificarea inscrisurilor. ce parere aveti?
Intrebarea si indoiala mea cea mare este daca putem vorbi de infractiune continuata in cazul falsului in inscrisuri (art 290) daca inscrisurile sunt falsificate si folosite intr-un proces producand consecinte juridice cu 7 ani in urma, iar in ziua de astazi (dupa 7 ani) situatia se repeta, deci aceiasi persoana care le-a falsificat si folosit atunci, le foloseste din nou in alt proces si din nou obtine consecinte juridice favorabile pt sine si daunatoare pt celalata parte?
Cred că se schimbă puţin datele problemei .În sensul că, dacă cel care a falsificat înscrisul sub semnătură privată , se foloseşte de înscris, în vederea producerii unei consecinţe juridice , realizează doar conţinutul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură provată şi nu şi pe aceea de uz de fals. Uzul de fals l-ar comite persoana care foloseşte înscrisul respectiv , cunoscând faptul că este un înscris falsificat, şi cu intenţia de a produce efecte juridice.
Aşadar, dacă autorul falsului nu-l încredinţează altei persoane , ci îl foloseşte el însuşi, avem doar infractiuea de fals în înscrisuri sub semnătură privată , fără uzul de fals, care este absorbit în infracţiunea de fals.
Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este şi ea susceptibilă de a fi comisă în formă continuată.
Cât despre trecerea timpului, o nouă folosire , prescripţie, problema o pun la fel ca şi în mesajele anterioare. Fapta se consumă instantaneu, la momentul realizării faptei tipice, respectiv, falsificarea înscrisului şi folosirea lui , fiindcă simpla falsificare fără folsirea înscrisului, nu constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată ( ar fi aşa dacă am vorbi despre un înscris oficial).Dacă există mai multe acţiuni , mai multe acte materiale, înfracţiunea se comite în formă continuată, momentul epuizării fiind acela al ultimei acţiuni de folosire.
Avem deci, ipoteza unui nou act material , ca parte integrantă a aceleiaşi infracţiuni ( ipoteza puţin probabilă, având în vedere trecerea celor 7 ani), şi avem şi ipoteza comiterii din nou a uunei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Din păcate, rămâne ca în legătură cu acest aspect să vă lămurească organele judiciare, care au avantajul de a constata nemijlocit cam despre ce este vorba.
ªi , poate că mai vin şi colegii cu opinii.
Nu. Dacă a existat şi contribuţia altei persoane la falsificarea înscrisului, este vorba despre participaţia penală, sub forma complicităţii sau a instigării.
O infracţiune distinctă , cea de uz de fals, ar fi săvârşită de persoana care a folosit înscrisul sub semnătură privată falsificat de către autor şi cunoscând că foloseşte un înscris falsificat, în vederea producerii unei consecinţe juridice.
Situaţia în care autorul falsului ar săvârşi în concurs şi infracţiunea de uz de fals , ar fi ipoteza ăn care înscrisul falsificat ar fi un înscris oficial şi nu unul sub semnătură privată.
Noţiunea de înscris oficialeste definită în art. 150 alin. 2 Cod penal Potrivit acestui text, înscris oficial este orice înscris care emană de la o organizaţie din cele prevăzute în art. 145 Cod penal sau care aparţine unei asemenea organizaţii. De asemenea sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice.