Sunt o fata de 19 ani si am un prieten de 3 ani de zile. Am avut niste neintelegeri, m-am simtit singura si l-am inselat (m-am sarutat cu altcineva), el a aflat, s-a enervat si mia scris mesaje de genul ca ma omoara si pe mine si pe parinti. L-am inteles deoarece stiam ca eu am gresit si el era doar nervos, dupa ce sa linistit a regretat cele spuse. Asta a fost acum 3 saptamani. De atunci ne intelegem foarte bine. Problema este ca parintii mei au vazut mesajele si mi-au spus ca daca nu il las in pace depun plangere la politie ceea ce eu nu vreau pentru ca il iubesc si il inteleg de ce a spus ce a spus. Este posibil sa depunde parintii mei plangere in locul meu? Iar daca chiar pot parintii mei sa depuna plangere, eu ca si "victima" ce pot sa fac sa evit ca el sa fie sanctionat :( ? Totul a fost a pura neintelegere parintii din pacate nu inteleg :(
Aşa este, de fapt , în opinia mea, singurul impediment pentru care părinţii nu s-ar putea adresa poliţiei pentru amenţinările privind persoana lor, ar fi faptul că au luat cunoştinţă de ele prin intermediul unei violări a secretului corespondenţei. Altfel, chiar dacă ameninţările sunt transmise printr-o sursă mediată, consider că pot fi luate în considerare, iar făptuitorul poate fi cercetat penal.
Dar aveti 19 ani, sunteti o persoana responsabila si orice amenintare la adresa dvs. si a parintilor dvs., fara un motiv real ,este de natura sa va puna pe ganduri.Nu este o reactie normala, aveti grjia pe viitor.
Multumesc foarte mult. Deci eu as putea sa depun plangere impotriva parintilor meu ca mi-au luat telefonul si au citit mesajele mele? (ceea ce sigur nu o sa fac, ar fi culmea)
Da,asa cum vi s-a spus,acea fapta constituie infractiunea de violare a secretului corespondentei.Parintii dvs. pot face plangere pentru amenintare deoarece acele mesaje au fost adresate si impotriva lor.Singurul impediment ar fi ca probele au fost obtinute ilegal.
Secretul corespondenţei este protejat prin lege . Este cât se poate de firesc să fie aşa, iar în majoritatea cazurilor nimeni nu trebuie să-şi bage nasul prin mesajele noastre sau să ne deschidă scrisorile.
Chiar dacă legea nu a instituit excepţii, totuşi , consider că părinţii sunt întotdeauna de bună credinţă şi nu caută prin mesajele copiilor doar din pură curiozitate, cu pentru simplul motiv că le poartă de grijă copiilor lor . De aceea, a depune plângere împotriva propriilor părinţi, nu cred că ar fi un gest potrivit.
Trebuie să fiţi foarte atentă pe viitor, fiindcă , chiar dacă cineva foloseşte asemenea ameninţări doar din supărare , nu exclude posibilitatea de a trece la fapte. Câte cazuri nu au fost şi nu vor mai fi de acst gen?