Recurs - Art. 320 cpp

Haideti sa va explic eu logic.
Este normal sa se poata dispune achitarea si nu condamnarea daca pericolul social e redus.
Ca sa intelegeti mai bine va dau exemplu cu cei care nu se apara asa pe 320 ind 1.
In situatii identice nu se pot da solutii diferite.

Nu consider ca este normal sa se dispuna achitarea pe 320^1 deoarece acest articol cere condamnarea in alin 7. Daca instanta doreste achitarea pe b^1 atunci respinge cererea si da achitarea.

Normal ar fi să se respingă cererea de judecare pe procedura recunoașterii de la 320 ind 1, să se procedeze la cercetarea judecătorească și apoi să se dispună achitarea.
Iar dacă s-a admis cererea pe 320 ind 1 și ulterior instanța înclină spre achitare poate repune cauza pe rol și dispune efectuarea cercetării judecătorești pe procedura normală, după care poate pronunța achitarea.
Nu prea e în regulă să fi investit cu un rechizitoriu prin care se cere condamnarea, inculpatul să recunoască fapta conform acelui rechizitoriu, iar instanța să dispună achitare fără să efectueze cercetare judecătorească. După părerea mea problema constă în faptul că se dispune achitarea fără să se efectueze cercetarea judecătorească. Adică dacă se ia de bun rechizitoriu (prin care se cere condamnarea)... cum să achiți fără să readministrezi probe?
Dacă se administrează probele, deci se efectuează cercetarea judecătorească se poate dispune și achitarea, indiferent ce se cere prin rechizitoriu..

Cam așa ar fi normal dacă ar fi să se respecte litera legii (chiar dacă ar presupune o procedură mai îndelungată).

Totuși există argumente și pentru a se putea dispune achitarea chiar dacă s-a admis cererea de judecare pe procedura recunoașterii (mai ales pe art. 18 ind 1 C. pen. care în fond presupune existența unei infracțiuni, dar pentru care nu există pericol social concret).

Gasiți aici câteva motive destul de pertinenete în sensul admiterii achitării, cu referire și la jurisprudența CEDO.

[ link extern ]

Revin și cu acea hotărâre a ICCJ. Sper mai dau de ea. :)

avocat_penalist a scris:

Haideti sa va explic eu logic.
Este normal sa se poata dispune achitarea si nu condamnarea daca pericolul social e redus.
Ca sa intelegeti mai bine va dau exemplu cu cei care nu se apara asa pe 320 ind 1.
In situatii identice nu se pot da solutii diferite.

Cererea de judecare în procedura recunoașterii nu e obligatoriu să fie admisă de instanță.
Dacă instanța are dubii cu privire la rechizitoriu, („bănuiește” de exemplu că ar lipsi pericolul social concret al faptei), poate respinge cererea de judecare pe 320 ind 1, ca urmare a acestui fapt va efectua cercetarea judecătorească din care va rezulta lipsa pericolului social și va pronunța achitarea.

După cum spuneam nici eu nu sunt de acord cu achitarea în procedura recunoașterii, dar trebuie să recunosc că există opinii foarte „puternice” în sens contrar, opinii care vin mai ales din practică pentru că această procedură se bucură de mai multă celeritate.
Dacă s-ar repune cauza pe rol (sau s-ar respinge de la început cererea de judecare pe 320 ind. 1) și s-ar judeca în procedură obișnuită ori de câte ori inculpatul recunoaște dar lipsește pericolul sociual concret al faptei procesul ar ține mai mult iar rezultatul final ar fi același.

Interesant punctul de vedere al avocatului care a scris acel articol, dar nu trebuie sa pierdem din vedere ca aplicarea lui 320^1 nu se limiteaza doar la o reducere a pedepsei, ci intreg procesul are de suferit, iar in consecinta nu ma pot alatura opiniei sale.

Mai mult decat atat, reducerea limitelor pedepsei cu o treime poate constitui un motiv in plus pentru ca instanta sa considere ca fapta este lipsita de pericol social.

- citat din articol.

Reducerea cu o treime nu are efect asupra existentei sau inexistentei pericolului social concret si nu trebuie sa uitam ca inainte de 320^1 exista (si exista in continuare) art 74 si 76 Cp (circumstantele atenuante si efectele lor) care duc tot la o reducere a pedepsei, de multe ori chiar mai mare decat daca s-ar aplica 320^1.
Daca am accepta opinia conform careia aplicarea lui 320^1 ar fi un motiv pt a se considera ca faptei ii lipseste pericolul social atunci ce facem cu infractiuni precum talharia. Recunoasterea o face o infractiune lipsita de pericol? Evident ca nu.

Cat de bine ar putea aprecia instanta lipsa pericolului social concret (care se raporteaza direct la persoana inculpatului) mergand pe procedura simplificata?

De asemenea, nu putem trece peste alin 4 a articolului care spune ca instanta va solutiona latura penala a cauzei atunci cand din probele administrate in cursul up rezulta ca fapta exista, ]constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat.
Pai art 18^1 nu spune ca fapta nu contituie infractiune? Deci instanta constata pe 320^1 ca fapta contituie infractiune si in acelasi timp constata ca fapta nu contituie infractiune conform 18^1? Nu se pot retine doua articole care se bat cap in cap, constata ca exista infractiune, dar achita pt ca nu exista.

Asadar, nu exista niciun dezavantaj pt inculpat daca nu se retine art 320^1, deoarece odata achitat pe lipsa pericolului social nu mai are nevoie de o reducere a limitelor de pedeapsa, iar art 320^1 ramane sa se aplice numai atunci cand urmeaza ca inculpatul sa fie condamnat deoarece numai asa devin utile prevederile sale, in cazul unei achitari cererea pt aplicare ramanand \"fara obiect\".