Buna ziua, am urmatorul caz pentru care v-as fi recunoscator daca ati putea sa dati o lamurire:
Caz de inselaciune in conventii art. 215 alin. 1,2,3 si 5 (prejudiciu aprox. 2.000.000 lei noi impartit pe fiecare membru al grupului si incadrari diferite in ceea ce priveste alin. 5), unii inculpati recunosc fapta de pe urmarire penala, altii nu. La prima instanta, daca unii aleg aplicarea art. 320 ind. 1 cpp, mai pot fi audiati cu privire la ceilalti coinculpati? Aplicarea art. 320 in cazul lor se poate transforma in marturie contra inculpatilor care nu au recunoscut, avand in vedere ca la dosarul cauzei exista convorbiri telefonice asupra carora Parchetul precizeaza ca inc. "x" care a recunoscut fapta l-a contactat pe inc. "y" care nu a recunscut fapta, insa acea convorbire evident il incrimineaza pe inculpatul care merge pe nerecunoastere?
De asemenea, exista posibilitatea de a alege art. 320 si de a nu mia da nici o declaratie, chiar daca inainte un avocat al apararii va solicita instantei sa puna in vedere inculpatului care alege 320 ca este necesara declaratia sa cu privire la participarea la infractiune a clientului sau care se considera nevinovat? Sau poate instanta sa nu aplice 320 sau sa nu disjunga cauza pentru a obliga inculpatul la declaratii?
Așa e, dar pe cale de consecință, dacă se va decide că devine incompatibil, dosarul se va disjunge obligatoriu cu privire la cei care au recunocut, iar dacă nu devine incompatibil, ei vor fi judecați împreună, fără ca dosarul să fie disjuns.
Da, si eu sunt de parere ca ar trebui solutionat un RIL in acest sens.
Nu este insa deloc clar ca ar fi vorba de un caz de incompatibilitate.
Exista probleme referitoare la sectionarea dosarului.
Adica se plimba dosarul mult de la o instanta la alta.
Preblema ține de antepronunțarea judecătorului, în sensul că există susțineri argumentate cu privirea la faptul că odată ce judecătorul a pronunțat condamnarea cu privire la cei care au recunoscut faptele din rechizitoriu, acesta s-ar antepronunța și cu privire la ceilalți inculpați.
O soluție ar fi să ia act de cererea formulată de cei care recunosc, dar să pronunțe condamnarea acestora deodată cu pronunțarea și asupra celorlalți inculpați cu privire la care se administrază probe. În acest fel însă, durata procesului pentru cei care recunosc ar fi aceeași cu a celorlalți.
Da, dar daca ar fi obligatoriu sa se pronunte instanta totodata asupra tuturor inculpatilor( si cei care li s-au aplicat 320 si celor care nu li s-au aplicat prinnerecunoasterea faptelor sau pentru alte neregularitati procedurale) ar insemna ca cei care si-au recunoscut faptele si si-au insusit intocmai rechizitoriul, sa fie "tarati" adica plimbati pe la instante, in continuare pana se rezolva toate neregularitatile sau toata cercetarea judecatoreasca pentru cei carora dintr-un motiv sau altul nu au acceptat aplicarea art.320, ceea ce nu este normal si admisibil!
In ceea ce priveste incompatibilitatea, consider ca nu sunt incompatibili de a se pronunta si asupra celorlalti inculpati care nu au inteles beneficiile aplicarii art.320 intrucat pentru ceilalti inculpati se continua cercetarea judecatoreasca asupra existentei faptei si a individualizarii pedepsei , reluandu-se de la capat toata cercetarea penala .