Martisorul - simbolism

In prag de primavara, o urare de sanatate, fericire si bunastare, alaturi de cei dragi pentru toate femeile, fetele si fetitele de pretutindeni, fie ele mame, surori, fiice, colege de forum si nu numai. Cate un martisor pentru fiecare. La multi ani !

MÃRŢIªORUL - OBIECT ÎNCÃRCAT CU VALENŢE MAGICE ªI SIMBOL AL
PRIMÃVERII, ADUCÃTOR DE NOROC.
Mărţişorul face parte din larga categorie a talismanelor dăruite celor dragi de 1 martie, simbolizând iarna şi vara, dar şi speranţa. Răspândit în toate provinciile ţării, mărţişorul este pomenit pentru prima dată de Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea Marian relatează în cartea "Sărbătorile la români" că în Moldova, Muntenia, Dobrogea şi unele părţi ale Bucovinei exista obiceiul ca părinţii să lege, la 1 martie, copiilor lor o monedă de argint sau de aur la gât sau la mână. În unele zone, copiii purtau mărţişorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramura unui pom tânăr. Dacă în acel an pomului îi mergea bine însemna că şi copilului îi va merge bine în viaţă.În alte cazuri, mărţişorul era pus pe ramurile de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor, copilul urmând să fie alb şi curat ca florile acestor arbuşti.
In unele documente se scrie că mărţişorul serveşte celor ce-l poartă "ca un fel de amuletă", dar cine doreşte ca acesta să aibă efectul dorit "trebuie să-l poarte cu demnitate".
Arheologii au decoperit obiecte vechi de mii de ani care pot fi considerate mărţişoare. Ele au forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe aţă, pentru a fi purtate la gât. Se poate spune că roşul, dat de foc, sânge şi soare, este atribuit vitalităţii femeii, iar albul, conferit de limpezimea apelor, este specific înţelepciunii bărbatului. Astfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a
celor două principii.
Tradiţia spune că, în vechime, mărţişorul se confecţiona din două fire răsucite de lână colorată, albă şi neagră sau albă şi albastră şi era dăruit în prima zi din luna lui martie, perioadă a echinocţiului de primăvară, când apărea pe cer Luna Nouă. Obiceiul mărţişorului este, de fapt, o secvenţă dintr-un scenariu ritual de înnoire a timpului şi anului, primăvara, la moartea şi renaşterea simbolică a Dochiei.
Unele tradiţii spun că firul mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce urca turma la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic.
Obiectele încărcate cu valenţe magice erau purtate ca talisman şi de alte popoare, mai cu seamă în civilizaţiile arhaice.
O mulţime de tradiţii sunt legate de o serie de talismane care aduc noroc pentru că speranţa de mai bine este veche de când lumea. În multe zone se crede că nou-născuţii vin pe lume cu noroc sau... fără. În timpul vieţii sunt norocoşi cei cărora le plouă la nuntă, cei care au mai multe cuiburi de rândunele la casă sau le iese păr alb de timpuriu, cei ce văd în Noaptea de Ajun deschizându-se cerurile, cei ce se trezesc dimineaţa cu faţa în sus şi cei care poartă la ei trifoi cu patru foi.
Dacă vrei să afli cât noroc vei avea într-un an, în seara de Sfântul Vasile pune afară, pe fereastră, coji de ceapă pentru toţi cei din casă. În fiecare coajă presari puţină sare şi o laşi aşa până a doua zi, când te duci să vezi în care dintre coji s-a umezit sarea mai mult. Asta, pentru ca să ştii cine va avea noroc peste an.
În Franţa, în unele zone, se credea că cel mai norocos talisman este laba stângă a unei pisici negre. ªi în Germania existau o mulţime de superstiţii legate de obiectele aducătoare de noroc, cel mai şocant dintre ele fiind funia spânzuratului, considerată de bun augur pentru cel ce se află în posesia ei. Panglica roşie, legată la mână sau la gât,îl ferea pe purtător de deochi iar înfrumuseţarea feţei se obţinea prin spălarea cu zăpada topită din luna martie.
Pentru slavii sudici, aducătoare de noroc erau oasele de animale, mai ales cele de câine, pisică, liliac sau bufniţă. Fetele puneau sub pernă şapte bani de argint, apoi făceau trei cruci şi îşi aflau norocul în dragoste.
Grecii aveau obsesia pietrelor preţioase şi semipreţioase ca amulete şi talismane. Ei erau păstrătorii unei întregi ştiinţe a simbolurilor şi valorilor acestora: agata era indicată împotriva înţepăturilor de păianjen şi scorpion, o pietricică din cuibul rândunicii vindeca epilepsia,o peruzea era capabilă să potolească certurile, cornalina vindeca orice muşcătură de animale.
Uneori chiar monedele cu chipul lui Alexandru cel Mare, apropiate ca formă de mărţişoarele noastre, erau purtate ca talismane.
TALISMANE PROTECTOARE SI ADUCATOARE DE NOROC.
Talismanele sunt obiecte aducatoare de noroc si care il protejeaza pe purtator. Ele absorb vibratiile pozitive si atrag lucruri bune. Talismanele pot fi create pe o coala de hartie sau pot fi diverse obiecte confectionate din materiale speciale sau cumparate din comert. Amuletele si talismanele sunt obiecte diverse, consacrate, care protejeaza purtatorul de boli, farmece, nenorociri, accidente, deochi etc.
Talismanele sunt rezonatoare de energii, care acumuleaza energia din univers si o transmit catre purtator. In acelasi timp sunt izolatoare ale radiatiilor malefice.
Precizari: Se poarta doar un singur talisman. In eventualitatea in care se poarta doua talismane, unul il anuleaza pe celalalt. Talismanul nu este transmisibil si se poarta doar de catre persoana caruia i-a fost destinat.