Cum pot sa dovedesc ca am despagubit pe cineva daca nu am acte si nici martori?

Puteti aplica principiul "cui pe cui se scoate", mai putin etic, dar uneori eficient in blocaje de genul acesta. Ceva de genul "Oare cum ar fi daca ar exista o reclamatie care sa solicite cercetarea modului in care a procurat unchiul banii pentru a cumpara cealalta casa...? ". Unchiul poate dovedi cu probe legale ca a putut avea acei bani? Sau cumva i-a dobandit prin alte mijloace...? Iar daca i-a luat din alta parte, fara sa fie ai lui si fara sa recunoasca ca i-au fost dati de bunavoie, se poate presupune ca i-a furat sau a inselat? Iar daca nu are dovada ca au fost ai lui banii, oare nu ati fi indreptatiti dvs, mostenitorii celui de la care a luat banii, sa emiteti pretentii asupra casei cumparate de el cu banii tatalui dvs?
Desi suna pe alocuri incoerent, s-ar putea sa il puna pe ganduri si sa cedeze.

Dar la fel de bine ar putea aparea niste martori care sa isi aminteasca poate nu neaparat ca au vazut ca unchiul a luat banii si tatal i-a dat, ci ca unchiul a cumparat casa cealalta din banii de la tatal dvs. In plus, poate apar niste martori care sa isi aminteasca vreo promisiune a tatalui cum ca banii de la banca imprumutati vor fi dati unchiului, pentru a-si cumpara o casa noua si a renunta voluntar la cea parinteasca.
Poate si acesti martori il pot scoate din tiparele mai noi ale gandirii sale funciare.

La limita, daca suma este semnificativa si unchiul chiar nu este rezonabil in a accepta realitatea, poate fi invinuit de inselaciune ( art 215 Cod Penal) sau mai degraba de abuz de incredere ( art. 213 Cod Penal).

Domnule mediator_Constantinescu, de ce ar trebui unchiul să dovedească cu probe legale că a avut acei bani? Mai mult, de ce ar trebui el să devedească ceva anume, orice?

Nu sună incoerent, este.

Presupunînd că s-ar putea presupune (îmi asum repetiţia) că i-a furat, iarăşi nu este obligaţia unchiului să facă dovada că nu a furat nimic, ci e obligaţia organelor în drept să dovedească furtul. Unchiul poate sta la fel de pasiv ca o statuie.

În ceea ce priveşte înşelăciunea, respectiv abuzul de încredere...

Chiar dacă s-ar putea dovedi înmînarea unei sume de bani, s-ar putea reţine cel mult existenţa, la un moment dat, a unui drept de creanţă, prescriptibil în termenul general de 3 ani.

Depinde de mai multe aspecte de fapt si de drept.

O problema este ca foarte greu ar putea dovedi efectuarea platii.

Daca plata s-a facut pentru o mostenire viitoare conventia ar insa nula cu toate consecintele juridice ce decurg din aceste aspecte de drept, insa daca partea care a efectuat plata a decedat nu cred ca mai poate face ceva in justitie...
Adica din aceasta ratiune nu s-ar mai putea face nimic.

Există situații, când datorită calității părților care încheie un anumit act juridic, acestea nu întocmesc înscrisuri doveditoare, datorită unei „imposibilități morale”. E vorba despre actele încheiate între frați, soți, părinți - copii, etc.

Chiar dacă în general o plată nu poate fi dovedită decât printr-un înscris, în aceste cazuri se admite de către instanță faptul că actul respectiv a fost încheiat fără întocmirea acelui înscris, dacă se poate dovedi cu alte mijloace de probă.

Încercați să găsiți ceva martori care să poate declara în instanță despre faptul că cei doi frați s-au înțeles cu privire la acea moștenire. Ar fi bine să-l chemați și pe unchiul D-voastră la interogatoriu în fața instanței, iar acolo poate nu va mai fi chiar așa de „sigur” că nu a primit nimic de la fratele lui.

Vorbiți cu un avocat și vă va explica exact ce aveți de făcut.

@patrick

Încercați să găsiți ceva martori care să poate declara în instanță...

Ne aflam in situatia unui indemn la indemnul la marturie mincinoasa (suna ca naiba, dar asta e adevarul !) sau e doar o exprimare nefericita :)? Imi permit un sfat : pe acest forum exista si posibilitatea mesajelor private. Unii stiu de ce !