AVALEXANDRU a scris:
pentru a putea primi un raspuns competent trebuia sa mentionati daca acest martor este unul asistent trecut pe pv totodata este evident ca in lipsa studierii dosarului opiniile expuse mai sus au tenta apriorica trebuie analizata solutia judecatoreasca prin prisma tuturor motivelor de casare prevazute de legea procesual civila in raport de disp art 304 ind 1 cpc cu referire la cele ale art6 cedo consider ca puteti sa solicitati instantei de control judiciar casarea sentintei atacate,trimiterea cauzei spre competenta rejudecare la prima instanta urmind ca in baza art 315 al 1 cpc sa se dispuna in primulrind efectuarea tuturor probatoriilor necesare in cauza.
Am modificat majusculele in minuscule. Va rugam sa nu mai scrieti cu majuscule, pare ca racniti la noi. :yawn:
Trecand peste faptul ca nu exista
"opinii cu tenta apriorica", art. 304 ind. 1 Cod procedura civila
nu cuprinde motivele de casare a unei hotarari judecatoresti.
Este suficient, pentru aceasta speta, sa cunosti dispozitiile Codului de procedura civila; referirea, in motivele de recurs, la dispozitiile art. 6 din Conventie este complet inutila.
Deocamdata, potrivit actualului Cod de procedura civila al Romaniei, instantei care judeca o cale extraordinara de atac poti, cel mult, sa-i soliciti casarea,
nu sa-i impui ce sa dispuna si cum sa motiveze ce-a dispus.
Referindu-se la dispozitia din art. 315 alin. 1 Cod procedura civila, Viorel Mihai Ciobanu arata ca
aceasta obligatie decurge din organizarea ierarhica a instantelor, in cadrul careia instantele superioare au obligatia de a supraveghea activitatea de judecata a celor inferioare, indreptand, prin mijloacele procesuale prevazute de lege, erorile de judecata. ("Tratat teoretic si practic de procedura civila", vol. II, Editura National, Bucuresti, 1997, pag. 400-414).
Avand in vedere ca
instanta suprema s-a exprimat in sensul ca
trebuie sa se evite darea unor solutii de casare prin care se limiteaza dreptul de apreciere si libertatea de miscare a instantei de trimitere, aceasta poate ajunge, din nou, dupa rejudecare, la aceeasi concluzie ca in prima hotarare (Tribunalul Suprem, col. civ., decizia nr. 1.042/1956, C.D. 1956, vol. 2, pag. 294).