buna ziua! lucrez la o firma de pe data de 1.02.2009 pana in prezent .in tot acest timp am primit bani pe concediu pentru anii 2011 si 2012 iar banii pe concediu in anii 2009 si 2010 nici pana in ziua de astazi ! Am facut cerere de concediu si in anii 2009 si 2010 si nu a vrut sa mi le inregistreze iar acuma iam zis sa imi dea banii ca am nevoie urgenta mi-a zis ca daca nu mi s-a dat in anul 2009 si 2010 banii acei bani s-au pierdut adica nu mai am dreptul la ei si in cosecinta nu o sa mi-i mai dea .
va rog sa ma ajutati cumva ca imi vine sa apelez la inspectia muncii !
Aveti grija ca solutionarea litigiului se face dupa regulile din codul de procedura civila, daca angajatorul spune ca nu s-a depus cerere de acordare a CO , atunci salariatul va trebui sa probeze contrariul.
Nedepunerea unei cereri este foarte simplu de dovedit. Nu are nicio relevanta art.35 in acuza , nu este vorba despre cumulul de functii !!!.
Unde este prevazuta interdictia ca un angajator sa nu poate sustina inexistenta cererii de acordare a CO?
Scuzele mele, este vorba despre art. 144 alin. (2) si art. 38 din codul muncii.
Prin faptul ca angajatorul sustine ca nu exista nicio cerere din partea salariatului este o dovada ca salariatului nu i s-a acordat concediu pana la sfarsitul anului urmator...salaritei refuzandu-i-se cererile pe care urma sa le depuna la angajator. Acuma o sa spuneti ca nu poate dovedii ca a avut intentia de a depune cererile, insa treaba asta nu-l exonereaze pe angajator de la obligatia de a-i acorda slariatei concediu deodihna.
Salariata poate sustine in instanta ca i s-au refuzat cererile, in caz contrar angajatorul este obligat sa aduca cererile depuse de salatiata. Instanta v-a constata ca acestea nu exista, intrucat angajatorul nu le are, prin urmare salariata a avut dreptate ca i s-au refuzat, sau probabil ca aceste cereri au fost ascunse, au fost distruse sau angajatorul refuza sa le aduca in fata instantei.
Refuzul angajatorului de a-i primi cererile si, prin urmare, de a-i acorda salariatei concediu, si chiar refuzul salariatei de a-si lua concediu de odihna sunt lovite de nulitate absoluta.
Art. 38 si art. 144 alin. (2) din codul muncii vin in sprijinul salariatului, pentru ca legiuitorul a luat in considerare si varianta ca angajatorul poate refuza pe salariat cu niste cereri ordinare, or salariatul nu ar sti ce sa faca mai departe in cazul unui asemenea refuz.
Codul muncii este 'mai mare' ca si codul de procedura civila.
Nu are nicio legatura art.38 si 144 alin.2 C.mun. cu ceea ce discutam acum.
Nedepunerea unei cereri de CO la angajator nu intra sub incidenta art.38 C.mun.
Procesele se judeca dupa Codul de procedura civila si nu dupa Codul Muncii . Presupunerile ca exista sau nu exista astfel de cereri nu are cum sa ne spuna decat userul . Restul este o discutie pur teoretica care deja a depasit cadrul subiectul acestui topic.
As dorii sa-mi explicati, sau sa explicati uzer-ului, dece nu au legatura art. 38 si art 144 cu dreptul la concediul de odihna, sau cu orice incercarea de a se renunta la acest drept, sau cu orice incercre prin care salariatul sa nu fie despagubit in situatia in care nu i s-ar acorda acest drept?
Scrie undeva ca userul a renuntat la dreptul de a beneficia de CO?
Neacordarea CO nu constituie motiv pentru a deveni incident art.38 C.mun. Renuntarea la dreptul de a beneficia de CO trebuie sa fie expresa. Codul Muncii prevede ca, orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Tranzactia inseamna incheierea un act juridic.
Urgent
negrila
daca un angajat doreste sa lucreze atunci cand are programat concediu de odihna ce trebuie sa faca, pentru ca angajatorul sa nu aiba probleme in cazul in care ... (vezi toată discuția)