De mai bine de 3 luni sunt hartuita efectiv de catre seful meu direct, pentru a-mi da demisia.
Ocup un post de sef serviciu financiar-contabil intr-o firma privata iar seful despre care va vorbeam este administratorul, din pacate singurul cu putere de decizie in firma.
Pentru ca este deja alcoolic, a devenit violent, a incercat sa ma loveasca chiar, ma jigneste si efectiv nu ma lasa sa lucrez.
Nici unul dintre cei aproximativ 20 de angajati nu are curajul sa riposteze pentru ca pana acum, intr-un an, a fortat 10 oameni sa-si dea demisia: toti cei care au avut curajul sa-i spuna ca nu are dreptate si ca in acest ritm va duce firma spre faliment.
Ultima disputa am avut-o in 30.04, imi este deja teama sa ma duc luni la servici, am rezistat 3 luni dar simt ca nu mai pot ... am refuzat sistematic sa-mi dau demisia pana acum, motivul pe care el il invoca este ca nu-mi fac treaba cum trebuie - ceea ce nu este adevarat.
Ma puteti ajuta cu un sfat?
Am mare nevoie,
multumesc.
societatea civila trebuie sa incurajeze denuntarea unor astfel de practici
in particular, alegerea variantei " inteleptul cedeaza" este cea care aduce efectele benefice persoanei in cauza... pe termen lung insa ar trebui sa actionam in asa fel incat astfel de practici sa nu se mai repete... De ce? ..sa ne gandim ca suntem datori unei generatii viitoare
Corect, nimic de zis !
Dar in ziua de astazi cand elementarele drepturi ale salariatului sunt incalcate , deja o sanctiune a unui angajator pe motiv de hartuire ( de orice natura ar fi ) devine un vis . Poate ne vom alinia in urmatorii ani la legislatia europeana , acolo unde mobbing-ul este sanctionat .
Pai, dupa cum spuneati, chiar daca ne aliniem in privinta mobbing-ului ( hartuirea psihologica a salariatului pentru cei care nu stiu terminologia)din punct de vedere legislativ, ce folos? Exemple de incalcari crase a legislatiei primare in domeniul muncii le intalnim la fiecare pas....si de cele mai multe ori scapa nesanctionate
PS Hartuirea sexuala este incriminata in legislatia romaneasca. Teoretic. Practic?....
Am incercat intotdeauna sa consiliez persoanele atat sub aspect legislativ , cat si sub aspect uman . Departe de mine pretentia pe acest forum de a consilia pe cineva - mi-am exprimat doar o parere si anume aceea de a demisiona. Din punct de vedere uman, al sanatatii psihice , un razboi dus cu un astfel de angajator nu poate fi benefic. Este doar un consum nervos, financiar care nu se merita .
Stiu ca nu e ok ce scriu in continuare dar , daca situatia financiara nu va permite momentan un repaos profesional de ce nu incercati " negocierea " unei concedieri astfel incat sa fiiti reorientata de cei de la AJOFM catre un alt angajator , sau macar sa beneficiati o perioada de timp de indemnizatie?