Buna ziua,
sunt casatorita din 2007. Sunt profesor, iar din 2011 predau si pentru o academie privata, veniturile aduse de mine fiind mai mari ca ale sotului. Sotul meu a avut 1500 de RON salariul cand ne-am casatorit, iar din 2009 si-a schimbat job-ul si a avut pana in prezent salariul minim pe economie. Eu am facut sacrificii financiare imense pentru a sustine aceasta casnicie. In timpul casatoriei, sotul a achizitionat din banii comuni (salarii, veniturile mele suplimentare si bani proveniti de la parintii mei) diverse obiecte (masini, motociclete), fara stirea mea. Am descoperit ulterior si am dovezi in acest sens. Inainte de casatorie, sotul a contactat doua credite. Unul a fost platit in primii 3 ani de casnicie. Al doilea, un card de credit a fost acoperit cu bani dati de mama mea (12000 RON) plus dobanda pe 3 ani achitata in timpul casniciei, dovada fiind tranzactia dintr-un cont in altul, iar el nici in ziua de astazi nu i-a dat banii mamei, aceasta stabilindu-se de comun acord ca fiind strict problema lui. Mentionez ca banii din cele doua credite au fost cheltuiti exclusiv de sotul meu, pentru achizitionarea unei motociclete si pentru construirea unor anexe la o casa pe care o are mostenire. Doresc sa divortez de el. Ma intereseaza daca pentru tot ce a achizitionat in timpul casniciei, fara stirea mea, pentru construirea anexelor care s-au facut in timpul casniciei si a altor renovari la acea casa, il pot trage la raspundere la partaj. Iar in ceea ce priveste cardul de credit, cum poate mama mea sa isi recupereze banii? Mentionez ca pana in prezent am locuit in apartamentul care este proprietatea mea personala, dinainte de casatorie.
Va recomand sa mergeti la un mediator. Acolo veti avea posibilitatea sa negociati si sa terminati repede si divortul si partajul, daca asta va doriti. Alternativa este sa stati ani de zile pe rolul instantelor incercand sa demonstrati care dintre d-voastra a facut sacrificii mai mari. Va asigur ca pe judecator nu-l intereseaza asta. In general casnicia inseamna si sacrificii, pe care si le asuma ambele parti. Cand sotii nu mai doresc sa faca sacrificii sau sa negocieze, se ajunge la divort si partaj.
Desigur bunurile dobandite in timpul casatoriei devin bunuri commune la fel si imprumuturile facute la banci sunt responsabilitati commune. Ma gandesc ca aveti documente cu care puteti dovedii contributia dumneavoastra. In ceea ce o priveste pe mama se poate indrepta impotriva sotului pentru recuperarea imprumutului daca poate dovedi in acte .
Pentru toate acestea si eu va recomand medierea ca fiind cea mai convenabila solutie , rapida si cu costuri mult mai mici.
Eu va recomand sa va asigurati cu privire la bunurile commune mobile achizitionate de sot, pe care doriti sa le partajati, inainte de a porni vreo formalitate de divort. Aceasta intrucat, intre soti, inca functioneaza mandatul tacit la instrainarea bunurilor mobile, astfel incat sotul poate instraina (chiar simulat, fictiv) bunurile de care vorbiti unui tert, pentru a nu mai intra in masa partajabila.
Va sfatuiesc sa discutati cu un jurist, pentru a va explica toate obstacolele, pentru ca, din punctul meu de vedere, interesul dvs. actual este sa va asigurati ca va mai puteti recupera sumele cheltuite de sot.
Va multumesc! O sa incerc prin mediere. Dar nu cred ca ajung la un rezultat. Va rog sa imi spuneti daca postarile pe forumuri, tranzactiile facute pe diverse site-uri (vanzari, cumparari) sunt recunoscute in instanta. Asa l-am descoperit.
Da, am documente care dovedesc contributia mea. Am contract pentru drepturi de autor cu academia privata, iar veniturile obtinute in urma colaborarii sunt mai mari decat cele din invatamant. In ceea ce priveste situatia mamei mele, banii au fost dati prin banca, din contul mamei pe cardul de credit al sotului.
Cand mergeti la sedinta de mediere puteti fi insotita de avocat.
Documentele doveditoare pe care le detineti sunt utile si in cazul medierii (argumente in fata sotului care trebuie sa realizeze ca in instanta va pierde timp si bani).
Nu uitati ca o actiune de partaj inseamna si taxe de timbru care nu sunt deloc de neglijat.