Incredintarea minorului

Copil de ţâţă? Nicio şansă să-i fie stabilit domiciliul la tată (care pănă una-alta nici măcar nu-i tată din punctul nostru de vedere /al terţilor care se uită pe certificatul de naştere)

"Vrea el minorul" .:confused:.. Adică, inima i-ar da brânci să vrea el ceva, dar deocamdată nu s-a desmeticit destul cât să priceapă ce i s-a întâmplat/ce i se întâmplă ... şi vorbeşte gura fără el, neştiind să exprime ce ar vrea de fapt.

În braţe dacă i l-aţi pune, s-ar uita îngrozit: "Mă trimite acasă cu mogâldeaţa asta? Şi io ce să fac cu ea? N-are şi manual de utilizare?" :)

Însă, din multele poveşti de viaţa pe care le-am auzit in profesie, vă spun că cei mai vulneabili la ...dragostea fulgerătoare s-au dovedit a fi exact aceia care iniţial (pe timpul sarcinii mamei) au zis cu voce tare (sau doar în gând) că lor nu le-ar trebui...

Eu cred că ar trebui să lasaţi puţin timpul să treacă ... (fiindcă destinul are mai multă fantezie decât noi)

Întâi ar trebui să vă lămuriţi dvs. (de vorbă cu dvs. înşivă) ce vă doriţi...

Strict juridic vorbind, actiunea in stabilirea paternitatii nu se prescrie in timpul vietii copilului.
E timp berechet...

Multumesc din suflet tuturor