Despagubire RCA dauna totala

Valoarea masinii este cea de la data producerii accidentului, valoare determinata conform legislatiei in vigoare la momentul respectiv.
Daca nu sunteti de acord cu suma propusa de asigurator, nu aveti alta varianta decat a-i da in judecata. Dar trebuie sa aveti in vedere faptul ca un proces este costisitor si de durata si sa puneti in balanta daca diferenta de bani pe care ar trebui sa o primiti justifica efortul financiar pe care l-ati face cu procesul.

Evident as vrea sa evit sa intru intr-un proces de lunga durata si as prefera sa solutionez problema pe cale amiabila.

In acest sens pot lua legatura cu asiguratorul pentru a incerca o solutionare amiabila. Pentru asta, insa, am nevoie si de justificare legala. Personal, nu am gasit articolul din lege care specifica ceea ce ati afirmat mai sus: "Valoarea masinii este cea de la data producerii accidentului, valoare determinata conform legislatiei in vigoare la momentul respectiv. " Poate ma puteti edifica dvs. in legatura cu asta....

Mai mult decat atat, chiar si in noua formula, legea specifica faptul ca pentru a se calcula valoarea reala a masinii, partea pagubita poate aduce documente justificative din care sa rezulte acest lucru. In cazul de fata, autovehiculul care face obiectul despagubirii fusese achizitionat cu aproximativ 2 luni inainte de producera evenimentului, valoarea acestuia fiind mentionata in contractul de vanzare cumparare pe care-l detin. Lichidatorul, in urma discutiei telefonice, mi-a comunicat ca acest document nu are nici o valoare.

In ultima instanta, pot spera la o solutionare prin inaintarea unei reclamatii catre ASF impotriva societatii de asigurari?

Valoarea vehicolului ar trebui sa fie conform vechiului lege, adica se porneste calculele din valoarea masinii din fabrica, nu cel al pietei.
Conform legislatie, de care ati pomenit, care a intrat in viguare din 01.01.2015, valoarea masinii este valoarea de pe piata, la momentul accidentului.
Va propun sa solicitati in scris evaluatorul sa faca calculele conform:

"CAPITOLUL V
Criterii pentru stabilirea uzurii în cazul pagubelor produse la vehicule
Art. 58. — (1) Pentru stabilirea valorii vehiculelor la data producerii evenimentului asigurat, din valoarea de nou a acestora se scade uzura valorică. Prin uzură valorică se înțelege acea parte din valoarea vehiculului ce se pierde prin vechime, întrebuințare sau stare de întreținere.
(2) Uzura valorică se calculează prin aplicarea unui coeficient de uzură asupra valorii de nou a vehiculului la data producerii evenimentului asigurat.
(3) Coeficientul de uzură se stabilește în funcție de gradul de întrebuințare, de numărul de kilometri parcurși cu vehiculul, precum și de vechimea în exploatare, exprimată în unități de timp (ani), diferențiată pe categorii de vehicule, potrivit tabelelor coeficienților de uzură nr. 1 și 2 cuprinse în anexa nr. 3.
(4) Pentru stabilirea coeficientului de uzură al unui vehicul sunt necesare:
a) data introducerii în exploatare de nou a vehiculului respectiv, menționată în documentele de identificare a acestuia: carte de identitate, certificat de înmatriculare etc. sau, în lipsă, anul de fabricație de pe placa de origine a vehiculului;
b) parcursul în kilometri realizat de vehiculul respectiv de la data introducerii lui în exploatare de nou și până la data producerii evenimentului asigurat.
Art. 59. — (1) În cazul vehiculelor la care se cunosc datele menționate la art. 58 alin. (4), pentru stabilirea coeficientului de uzură al vehiculului avariat se caută în tabelul coeficienților de uzură linia corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani, și coloana corespunzătoare stării de întreținere medie, la intersecția cărora se va găsi coeficientul de uzură respectiv. Coeficienții de uzură sunt determinați pentru un parcurs mediu anual de:
— 7.500 km, pentru motocicluri;
— 15.000 km pentru vehicule cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 t, altele decât motocicluri, și pentru cele al căror număr de locuri pe scaune nu este mai mare de 9;
— 20.000 km pentru vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t și pentru cele al căror număr de locuri pe scaune este mai mare de 9.
(2) În cazul în care există diferențe între parcursul real și cel rezultat utilizându-se media anuală, coeficientul corespunzător stării de întreținere medie se va corecta cu 0,5% pentru fiecare
1.000 km, fără a se putea depăși coeficienții corespunzători stărilor de întreținere bună sau satisfăcătoare.
(3) Corecția se face prin adunare, dacă parcursul real este mai mare decât parcursurile medii menționate la alin. (1), ori prin scădere, dacă parcursul real este mai mic.
Art. 60. — (1) Pentru vehiculele al căror parcurs în km realizat până la data producerii evenimentului asigurat nu este cunoscut, coeficientul de uzură al vehiculului avariat se stabilește în funcție de vechimea în exploatare și de starea de întreținere a acestuia, prevăzute în tabelele coeficienților de uzură nr. 1 și 2, cuprinse în anexa nr. 3.
(2) Starea de întreținere a unui vehicul se clasifică în: bună, medie și satisfăcătoare.
(3) Stabilirea stării de întreținere a vehiculului se face potrivit stării acestuia dinainte de producerea evenimentului asigurat, pe baza criteriilor de mai jos:
a) stare de întreținere bună — vehiculul prezintă: integritatea elementelor caroseriei, barelor de protecție și capacelor de roți; vopseaua intactă, fără exfolieri sau urme aparente de rugină a tablei; tapițeria fără pete, urme de uzură prematură sau rupturi; cauciucuri uzate uniform, fără să prezinte uzuri accentuate pe flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcției; motorul fără scurgeri de ulei pe părțile laterale sau pe capotajele interioare ale spațiului afectat acestuia;
b) stare de întreținere medie — vehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protecție sau capacelor de roți până la
10 dm2, însumat pe întreaga suprafață exterioară; degradări ale vopselei în ceea ce privește luciul, cu urme de rugină aparentă pe o suprafața totală până la 10 dm2, cu exfolieri pe o suprafață totală până la 1 cm2; pete pe tapițeria scaunelor;
c) stare de întreținere satisfăcătoare — vehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protecție și capacelor de roți mai mari de 10 dm2, însumat pe întreaga suprafață exterioară: degradări ale vopselei, pierderea totală a luciului, cu exfolieri pe o suprafață totală mai mare de 1 cm2, cu urme pronunțate de rugină aparentă și zgârieturi; tapițeria deteriorată și murdară; cauciucurile uzate neuniform, cu accentuări pe unul dintre flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcției; motorul cu urme de ulei pe părțile superioare și laterale ca urmare a scurgerilor la capacul distribuției, al chiulasei sau pe lângă garniturile de etanșare; joc mare la volanul direcției.
(4) Cunoscându-se data introducerii în exploatare de nou și starea sa de întreținere justificată tehnic, pentru stabilirea coeficientului de uzură al vehiculului avariat se caută în tabelul coeficienților de uzură linia orizontală corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani, a acestuia și se stabilește un coeficient de uzură cuprins între cei corespunzători stării de întreținere bună și satisfăcătoare.
Art. 61. — (1) Pentru vehiculele care aveau executate înainte de data producerii evenimentului asigurat reparații curente, inclusiv înlocuiri ale părților componente sau ale pieselor originale, stabilirea coeficientului de uzură se face pe baza relației:
Ur = U x K, în care:
Ur = coeficientul de uzură recalculat al vehiculului;
U = coeficientul de uzură rezultat din tabelele coeficienților de uzură, în baza datelor determinate potrivit art. 59;
K = coeficientul de corecție a uzurii (A-a)/A, în care:
A = valoarea de nou a vehiculului avariat;
a = costul total al reparațiilor curente, inclusiv al înlocuirilor de părți componente sau de piese originale executate înainte de data producerii evenimentului asigurat, exclusiv cele efectuate ca urmare a unor accidente ori a unor defecte de fabricație, pentru menținerea sau îmbunătățirea stării tehnice corespunzătoare a vehiculului, în baza documentațiilor privind costul efectiv al acestora.
(2) Nu se pot lua în calcul coeficienți de uzură (U) inferiori coeficienților minimali sau superiori celor maximali, pentru vechimea în exploatare, parcursul realizat și starea de întreținere a vehiculului avariat, prevăzuți în tabelele coeficienților de uzură de mai jos

T A B E L U L C O E F I C I E N Ț I L O R D E U Z U R Ă N R . 1
pentru vehicule a căror masă totală maximă autorizată nu depășește 3,5 t și pentru cele al căror număr de locuri pe scaune nu este mai mare de 9



Ani Coeficient de uzură (%)

Stare de întreținere bună Stare de întreținere medie Stare de întreținere satisfăcătoare

1 0 4 6
4 9 13
2 10 18 28
15 28 35
3 20 33 40
24 37 45
4 28 42 50
32 45 53
5 35 48 56
41 52 59
6 45 55 62
48 58 65
7 51 62 69
53 65 72
8 56 67 75
58 70 78
9 60 72 80
61 73 82
10 62 74 84
63 75 85
Peste 10 63 75 85

Multa bafta!

Ordinul CSA nr. 14/2011 prevede modalitatea de stabilire a despagubirilor. Articolul 50 si urmatoarele: www.avocatnet.ro/content/art...
Plus ca mai e vorba si de principiul de drept conform caruia unei situatii juridice i se aplica legea in vigoare la data nasterii/producerii sale. Iar legea noua nu se aplica retroactiv.
Valoarea masinii la data producerii se calculeaza tot conform ordinului 14/2011, neavand importanta ce valoare este trecuta in contractul de vanzare-cumparare.
Si in final, eu n-am inteles la ce lichidator va referiti. Cred ca ati vrut sa spuneti evaluator sau inspector daune.

Societatea de asigurare are dreptul ca in interiorul termenului de 3 luni sa faca investigatii proprii privind producerea accidentului. Dar calculul despagubirii se face conform actului normayiv in vigoare la data producerii accidentului.
ing. Ioab Ciobanu