Ce poate face Tribunalul Copilului?

custodie.comuna a scris:

Stiu cum e sa planga copilul dupa tata, cand il duce inapoi la mama , si mai stiu cum e si sa nu poti sa faci ca tata ca sa opresti sufeinta. Poate doar sa dispari definitiv din viata copilului.
Dar noua romanilor ni se pare abosult normal sa se intample asa ceva cu un copil.

Nu mai cautati dreptatea in tara aceasta ca nu o veti gasi .
Nu exista tribunal al copilului , protectia copilului, autoritate tutelara, nu exista copil, nu exista tata. In asemenea situatii exista doar un singur aspect: sistemul a ales mama sa ii increidnteze copilul si punct.
Iar cine se opune sistemului va fi intampinat cu "glontele" nemiloase de care dispune sistemul, asa cum au fost intampinati si tinereii la revolutie.
Cand vad in ce "stat de drept" traim ma gandesc ca sacrificiul lor a fost inutil.

Poate ca , daca toti taticii care trecem prin asa ceva si ne vedem copilul suferind , daca am chema televiziunile sa filmeze momentele groaznice prin care trec copii nostri si imaginile ar aparea pe toate canalele internationale atunci s-ar mai putea schimba cate ceva in tara asta. Stiu ca noi ne-am compromite sansele de a mai avea o relatie normala cu copii nostri, dar alta variant nu exista.

Eu zic sa va mutumiti ca putei sa o vedeti si la gradinita. Eu nu pot sa imi vad copilul la cresa pentru ca , printr-un act oficial cresa mi-a interzis accesul si la copil si la informatii despre el . Iar din toamna urmeaza sa fie dus la gradinita si mama copilului refuza sa imi spuna daca si la ce gradinita l-a inscris.

Corect, sintem tratati ca infractori care fura inocenta propriilor copii prin simplul fapt ca am plecat de linga mama si NU de linga copil !
Cica avem dreptul sa intretinem relatii personale cu copii ! Ce relatie e aia cind mama se crede patroana copilului ? Eu am facut greseala la divort sa nu cer program de vizitare minor pentru ca am crezut ca pot cominica normal cu mama, care cica ar trebui sa inteleaga nevoia copilului de tata. Si, ca atare, acum trebuie sa cer in instanta acest drept, si , mai mult trebuie sa aduc si dovezi ca mama nu mi-l da !!! De parca eu n-as avea de lucru decit sa mint ca nu mi-l da ca sa ma plimb la judecatorie ! Si trebuie sa inghit aberatii de genul ca-l imbolnavesc sau ca-i agravez boli inchipuite sau ca-l tulbur cu nenumaratele mele femei (usoare, bineinteles!). Adica, daca n-ati inteles instanta trebuie sa decida ca eu sont sau nu sint cum ea ma descrie. Ce pot face? Raspuns la intimpinare si sa sper ca judecatoarea va sesiza penibilul acuzatiilor ei. Cuvint contra cuvint, si tare mi-e teama ca, ca de obicei spectaculosul, telenovelisticul va cistiga!
Spre deosebire de voi, eu mi-am vazut des copilul de 5 ani pina acum 1 an , cind ea a decis ca sint un pericol emotional, social pentru copil pentru simplul fapt ca el plingea dupa mine cind il aduceam inapoi sau cind nu-l lasa la mine. Cica copilul e agitat, hyperactiv si bolnav din cauza mea, ii dereglez somnul, mesele e nesigur cu care din femeile mele isi va petrece noaptea ! Nu rideti exact asat a scris in intimpinare! Si el de 6 luni e doar la ea... Intrebati-ma daca am emotii ca judecatoarea va inghite asfel de bazaconii !

Tribunalul copilului in acest caz nu prea are ce sa faca.

In alta ordine de idei: se pierde din vedere un aspect pe care il consider important: daca acest copil ar locui cu tatal si mama l-ar vizita sau l-ar lua la ea din cand in cand, ar plange la despartire... Copilul, in asemenea situatii, nu prea plange ca nu se simte bine cu unul dintre parinti... Din punctul lui de vedere (sentimental discutand) este atasat de ambii parinti – doreste sa fie cu amandoi – insa el nu intelege ”problemele” adultilor, daca e la o varsta frageda.

Temperamentul coleric nu o face pe femeie o mama mai putin buna, asa cum nu l-ar face nici pe barbat un tata mai putin bun...
Poate ar fi mai bine sa asteptati ca acest copil sa implineasca varsta de 10 ani si atunci sa faceti o cerere de reincredintare – ar putea fi intrebat si copilul la cine vrea sa stea... Desi raspunsul acestuia nu e litera de lege pt judecator...

Da, e un fel de lege, la nivelul planetei – indraznesc sa scriu – ca un copil (mai ales daca e foarte tanar) – sa ramana cu mama... Aceasta e si legea junglei: leul isi paraseste puii, stiind ca leoaica e acea care stie sa educe puii... E, poate, o comparatie usor exagerata, dar realista – atunci cand mama nu isi maltrateaza copilul...
Regula generala este: copilul ramane langa mama - e o lege a firii, daca vrem sa fim obiectivi.

Un copil ai carui parinti sunt divortati porneste, oricum, cu un ”handicap” in viata – si va cam repeta greselile parintilor in viata lui de adult... Fie ca locuieste cu mama, fie ca locuieste cu tata nu scapa de acest... ”stigmat”. Nu are nevoie si de certurile intre parinti..., certuri legate de el, pe care le poate interpreta complet eronat...

Dincolo de ”simplitatea” cuvintelor se intelege drama parintilor care doresc sa se ocupe de proprii copii...
Din cauza adultilor se intampla cele mai multe rele in viata copiilor si tot adultii sunt aceia care ar putea intelege anumite aspecte si ar putea avea rabdare pana acesti copii ar implini o varsta la care ar putea face, singuri, diferenta intre bine si rau, ar putea alege ce vor, unde vor si cum vor...
O cerere de reincredintare se poate face si cand copilul implineste 10 ani, cand implineste 15 ani... Iar pana atunci parintele caruia copilul nu i-a fost incredintat se poate comporta ca un parinte...

Fara a fi subiectiv, trebuie sa va contrazic... si anume ca legea suna foarte bine si aici ma refer la posibilitatile de dezvoltare si educatie ale copilului, care ,daca a depasit perioada de sugar ar putea, pe probe sa fie incredintat si tatalui, sau custodie comuna, dar, statul nostru nu prea a impus autoritatilor care se implica in aceste anchete niste obiective, sarcini clare si atunci, fara a exista o lege expresa, se ajunge la o practica simplista si nedreapta.Ce rol mai are justitia?
Eu zic ca trebuia sa se impuna o lege cu cateva exceptii, si gata: copilul la mama. Ce atata agitatie?.... si mai crezi ca poate vei castiga..... Sa fim seriosi si sa nu gasim motivatii ieftine...nu vedeti ca nimeni in aceste spete nu incearca sa afle adevarul ci este asa o justitie de ochii lumii, dar, care ii da mamei mai multe drepturi,,iar pe tata il supune unui masacru, indepartandu-l,practic,de copil. Cu ce drept mi se ia ceva, fara a fii dovedit ca fac rau copilului????
Exista cazul de egalitate intre parinti si atunci ce facem?
Vedeti, se spune ca daca procentul tatilor care isi cer copii si nu renunta la implicarea lor si dupa divort, este forte mic, 1%, insa, asta nu inseamna ca trebuite sa impunem niste reguli idioate.
Si daca cop[ilul pana la 10 ani ,deprinde un caracter nociv mai poti sckhimba ceva????
CINE ISI ASUMA RASPUNDEREA??? NIMENI!!!! Asadar, sa se treaca la treaba si toti cei implicati ar trebui sa vada cu adevarat interesul copilului ca asa este legal si firesc, nu asa cum se intampla acum: legea spune una si practica este alta.....nu mi se pare corect!!!! Parerea mea...:sorry:

Nu am afirmat ca este corect, desi... (pare ca) e o lege a firii. Si aceasta fara a intra in amanunte freudiene!
Se presupune ca ii e mai bine copilului langa mama pt ca femeia – prin definitie – e mai dedicata familiei... (asa cum 1% dintre barbati raman dedicati copiilor dupa divort, 1% dintre femei nu sunt capabile sa creasca un copil). Nu ma credeti pe cuvant, intrebati pe mama dv ce ar fi facut daca tatal dv ar fi divortat si ar fi vrut sa ii fitzi incredintat lui... Sa nu scrieti ca mama dv nu e ca fosta sotie pt ca intram in discutii... freudiene...

In chestiunea cu asa-numita custodie comuna va dau dreptate (dar n-am putut decat sa semnez petitia online). Ar trebui ca legea sa mentioneze si aceasta posibilitate, dar se pierde din vedere faptul ca si aceasta custodie comuna are unele conditii (de ex, nu poate fi vorba de custodie comuna cand cei doi fosti soti au domicilii in orase diferite – sau tzari diferite). Se mai tzine cont si de distanta pe care copilul o are de parcurs pana la scoala si inapoi fatza de locuinta unuia sau altuia dintre parinti s.a.

Tocmai pentru ca e o "lege a firii" ar trebui incredintat prin "lege umana" copilul mamei , afara de anumite cazuri. Sunt atatea legi sau articole de lege care prevad exceptii de genul "afara de cazul cand" sau "daca instanta decide altfel" si multe altele.
O astfel de lege ar pune capat multor discutii si razboiae inutile, dar nu se va adopta in nici un stat civilizat cata vreme nu exista nici o demonstratie stiintifica ca unui copil ii este invariant mai bine langa mama.
Credeti ca exista vreo diferenta intre un copil parasit de mama de la 1 zi si crescut numai de tata sau intre unul parasit de tata la 1 zi si crescut numai de mama?
Defapt ideea dumneavoastra este alta, tatii la modul general nu se pot ocupa de copii. Au alte "treburi" mai importante . Si atunci ii judecam pe toti cu aceeiasi unitate de masura : esti tata sigur nu te poti ocupa de copil.
Asta este singura "lege a firii" care face ca unui copil sa ii fie mai bine langa mama in viziunea globala.

Despre faptul ca un copil ar plange la despartire daca ar sta cu tatal, indraznesc sa va contrazic inca odata pe aceasta tema : copilul meu pana sa intervina legea a stat cand la mine cand la mama .Niciodata dar absolut nicodata nu a plans dupa mama si intodeanua a plans dupa mine . Acum sunt aproape 2 ani de iar reactia lui este neschimbata.
Regret ca "legea firii" nu isi face datoria, si sunt obligat sa incerc sa opresc suferinta copilului apeland la "legea umana".
Dumneavoastra vorbiti pur teoretic, eu vorbesc din cruda experienta a unui tata care de aproximativ 2 ani , se intoarce cu spatele la suferinta copilului lui si pleaca ca un "nesimtit" sa isi vada de "viata" lui.
Orice lege a firii sau lege umana, sau bun simt sau cum doriti dumneavoastra sa ii spuneti, nu ar fi trebuit sa permita sa se intample asa ceva. Copilul acesta este un copil condamnat pe viata de insusi legea firii care i-a dat viata.
"Legea umana" care trebuia sa intervina si sa minimizeze raul copilului, nu este interesata de un copil, si este interesata de majoritatea copiilor , chiar daca sacrifica unul sau doi copii. Si, fie ca esti leu fie ca esti leoaica, cand iti vezi copilul sacrificat de orice tip de lege si rationament logic sau ilogic, ai tendinta naturala sa incerci sa faci totul ca sa il salvezi.

Diferenta majora insa, intre animale si om, este ca , intodeauna animalele isi protejeaza puii inspre interesul acestora, oamenii se protejeaza pe ei si interesele lor , invocand interesele puiilor....