Introduceti actiune de divort, personal consider ca nu mai are rost sa continuati aceasta casnicie. Iesiti cu demnitate din acesta poveste , nu trebuie sa va razbunati....... timpul le va rezolva pe toate. Trebuie sa intelegem ca dragoste cu forta nu se poate , pana la urma e alegerea ei , iar pe dvs. va sfatuiesc fiti demn ....... viata e frumoasa si cine stie ce turnura va lua viata dvs. Mult succes
Imi pare rau sa aud ca se intampla astfel de probleme! Primul instinct pe care-l am atunci cand imi solicitati un sfat legat de ceea ce va trebui sa faceti in continuare, ar fi acela de a va spune DIVORTATI! Dar daca stau sa ma gandesc putin, nu este corect sa va dau acest sfat, in primul rand ca la acest moment nu cunosc decat versiunea dvs despre ceea ce s-a intamplat, nu si pe cea a sotiei. Si eu consider ca este f importanta versiunea acesteia, avand in vedere faptul ca, de obicei, astfel de relatii se destrama in timp, usor usor, din vina ambelor parti, chiar daca nu-si vor da seama de acest lucru decat mult mai tarziu...Poate ar fi bine sa va acordati putin ragaz dvs insiva si sa judecati foarte corect si echitabil ceea ce s-a intamplat de-a lungul timpului. Nu prea imi vine sa cred ca doar sotia dvs a gresit! Corect, faptul ca se comporta in asemenea fel este o fapta ffff urata. Dar ce a adus-o pe ea in stare sa faca asa ceva? Sunt niste chestii "minore" dar de fapt cele mai "importante" in mentinerea unei relatii, incat dvs puteti trece cu usurinta peste ele, crezand ca nu au cum sa afecteze relatia pe care o aveti. Ceea ce conteaza pt marea majoritate este INFIDELITATEA partenerului. Peste asa ceva nu se poate trece, vor spune multi. Dar despre LIPSA DE COMUNICARE intre parteneri, LIPSA DE RESPECT reciproc sau unilaterala, LIMITARE A INDEPENDENTEI, GELOZIA EXAGERATA devenita o boala, JIGNIRILE verbale, AGRESIUNEA fizica si psihica....oare nu toate acestea sunt niste elemente care ar trebui luate in calcul? Adica, i-ati acordat atentia necesara sotiei dvs atunci cand ea avea nevoie de asa ceva? I-ati acordat putin timp ca sa o ascultati, sa vedeti ce o framanta, sa va aratati disponibilitatea de a o ajuta daca are nevoie de sprijin? Si astea sunt doar 2 tipuri de intrebari pe care ar trebui sa ni le punem atunci cand luam astfel de hotarari majore, dar sa raspundem FOARTE CINSTIT la ele, sa nu ne mintim si amagim si in acest ultim ceas.
Si ca sa concluzionez, in general, nu este bine, sanatos principial, sa te bagi in relatia dintre doi oameni, si faptul ca dvs cereti un sfat privind divortul, eu, dand acest sfat, nu fac decat sa ma implic automat in vietile dvs. Si, repet, NU SUNT INDRITUITA sa fac asa ceva, nici macar la nivel de sfat oferit, pt ca in aceasta perioada dvs sunteti f vulnerabil si nervos, suparat, iar orice sfat de acest gen va face sa luati o decizie POATE PRIPITA si bazata strict pe SFATURILE UNOR CUNOSCUTI SAU NECUNOSCUTI care habar nu au ce, cum si in ce fel s-a desfasurat relatia dvs.Este extrem de usor sa spui cuiva "GATA, DIVORTEAZA", dar nu ne gandim ca prin acest lucru noi ne asumam o parte din responsabilitatea a ceea ce va urma sa se intample, chiar daca decizia finala ii apartine celui in cauza. Intr-un fel mai mult sau mai putin relevant, am participat fiecare dintre noi la luarea deciziei de catre dvs. SI cand nu este vorba de viata si sentimentele mele, ce drept am sa va dirijez spre o cale sau alta? Acum poate veti spune ca nu am dreptate, dar eu asa gandesc ca este CORECT sa actionati.De fapt, eu personal, apreciez ca prieten adevarat si apropiat sufleteste, imi este acela care atunci cand ii cer un sfat intr-o astfel de situatie, este tocami cel care refuza sa se prounte CLAR si DEFINITIV printr-un sfat acordat. Prieten de incredere este cel care incearca sa va ghideze pe calea cea buna, care face tot posibilul sa va scoata putin din starea de emotivitate exagerata si absolut justificata de la debutul unei asemenea probleme si care intr-un final constati ca NU TI-A OFERIT UN SFAT CONCRET, ci a facut mult mai mult decat atat! Te-a facut sa gandesti, sa-ti pui intrebari, sa-ti amintesti, sa gasesti solutii, sa te zbati pt a afla ceea ce vrei cu adevarat...
Dar dvs nu o veti putea face in aceasta faza in care va aflati acum pt ca starea emotionala puternica nu va permite sa aveti linistea sufleteasca ca sa puteti relua firul relatiei pe care ati avut-o si sa depistati eventualele greseli proprii sau nu. Spun asta pt ca finalul mesajului dvs referitor la dorinta de razbunare tocmai asta reflecta. Sunteti in faza de inceput, cand suferiti f mult, sunteti usor influentabil, aveti nevoie de sprijin si sfaturi, desi mai bine nu.
Sper sa reusiti ca in final sa luati cea mai buna si corecta decizie pt dumneavoastra, pt ca numai dvs veti ramane cu aceste "sechele" pt tot restul vietii, cu amintirile frumoase si mai putin frumoase...pe cand persoanele care au dat sfaturi in acest sens, fie sa divortati, fie sa nu divortati, deja peste maxim 2 zile toti am uitat acest lucru pt ca nu suntem noi cei implicati emotional, repet!!!!
Inca o data va multumesc de raspunsuri. As putea sa scriu foarte multe pe acest subiect. Dar ca sa fiu scurt, pot sa zic urmatoarele:
- stiu ca nu sunt barbatul perfect (nu cred ca exista asa ceva) Toti gresim mai mult sau mau putin. Dar daca ne dam seama ca am gresit inseamna ca acea greseala ne-a invatat ceva in viata. Omul din greseli invata. Cu toate acestea ea mi-a spus clar si concis ca ea nu a gresit cu nimic fata de mine in cei 9 ani de zile. Dupa cele intamplate si dupa ce am parasit Norvegia am inceput sa o sun, efectiv sa vad ce face. Traiam un cosmar care mi se parea ireal. Nu imi raspundea la telefon, iar daca imi raspundea imi inchidea telefonul in nas. Dupa m-ai multe incercari mi-a raspuns si mi-a zis ca adevarul nu o sa-l aflu niciodata. Si ca nu trebuie sa se explice nimanui. CU toate ca au sunat-o nasi, parinti, prieteni.
In cele 2 saptamani de cand am banuit ca se intampla ceva, incercam zilnic sa o fac sa comunice cu mine. Dar ea a fost mereu persoana la care "discutia" inseamna tipat iar o cale de mijloc nu se gasea niciodata. Numai ea avea dreptate. In aceste 2 saptamani a invocat numai certuri de ale noastre din trecut. Cum poti trai in trecut? O persoana care traieste in trecut inseamna ca refuza prezentul si care nu vrea sa mai faca nimic pentru viitor. Cum i-am zis e foarte usor sa distrugi ceva, dar e foarte greu sa faci acel ceva sa mearga.
Nu a venit niciodata la mine sa se planga de ceva, sau sa discutam despre ceva. Stiu ca statea efectiv in camera numai in fata calculatorului si daca ma duceam sa vorbesc cu ea imi spunea ca vrea timp pentru ea.
M-a mintit in tot acest timp si ma minte si in continuare. Iar eu o asteptam sa vina de la servici cu mancarea pregatita. O sunam chiar din 5 in 5 minute sa vad cat mai are pana ajunge acasa, ca sa gaseasca mancarea in farfurie si sa fie calda. Ma duceam dupa ea in statie (15 min de mers pe jos) ca sa o ajut sa care 2 ape minerale pe care le cumpara de la magazin. Spunea ca nu poate sa le care ca este obosita. In perioada cat am stat acolo efectiv nu am gasit nimic de munca. Doar ea la o fabrica de peste. Mi-a spus ca a vorbit cu patronul si ca "poate" o sa ma ia si pe mine acolo. Au angajat 16 persoane noi. Unele chiar chemate din tara lor (Cehia, Slovacia, Lituania) iar eu nu am primit niciodata telefonul cu pricina. Si cred ca stiu si de ce: cel cu care ea avea o relatie este nopotul patronului. Si nu cred ca vroiau sa ma vada pe acolo.
Chiar si acum nu vrea sa imi spuna ce s-a intamplat si ma acuza pe mine ca eu am spus la toti despre ce a facut ea. O doare enorm cred ca a facut probabil cea mami mare greseala din viata ei. Si ca toti cunoscutii, prietenii o acuza acum. Se minte singura ca a avut o viata mizerabila si ca acum vrea libertate. Libertate care a avut-o tot timpul. Niciodata nu i-m interzis sa faca ceva. Si-a cumparat tot timpul ce a vrut, am mers la concerte acolo....doar ca a vrut ea. Dupa mine vroiam sa tragem un pic de bani. Dar a facut ce a vrut ea.
Dupa nunta am cuparat un laptop(din banii de la nunta). Inainte de a gasi mesajele i-am cerut laptoptul sa vorbesc cu tata pe Skype. Dar a zis ca este al ei pentru ca m-a intretinut 3 luni acolo. A refuzat sa ma mai tunda pe motiv ca se umplea de par(un tuns in Norvegia este vreo 50 E). A trebuit sa imi bag singur masina de tuns in cap, si mi-am facut numai gauri. Cand m-a vazut de la distanta asa ca sunt tuns, a zis "Dar tu te tunzi din banii mei!" Si cica plecasem impreuna ca o familie pentru o viata mai buna. Si i-am propus de foarte multe ori sa ne intoarcem acasa. Am zis ca banii nu aduc fericirea. Vedeam ca nu mai eram fericiti asa cum eram acasa. Dar ea a refuzat.Eu acum o sa ma intorc inapoi in Norvegia. Si nu ma intereseaza cat de greu imi va fi. Am persoane acolo care au vazut cine sunt eu si cine e "sotia mea". Toti sunt dispusi sa ma ajute. Si o sa reusesc. Chiar daca o fi sa mananc din gunoaie macar am sufletul impacat ca M-AM CHINUIT SA PASTREZ CASNICIA ASTA. Si o rugam plangand sa o termine ca plec acasa. Iar ea spunea ca nu isi mai gaseste linistea in casa aia, ca vrea si ea un televizor la care sa stea si chestii de genul. Asta nu e motiv sa cauti sa iti inseli barbatul. Toti spun ca nu o recunosc si ca s-a schimbat radical in ultimul timp. Poate ca nebunia si stresul pe care il induri cand esti plecat din tara ta este de nesuportat pentru unii. Dar astea sunt lucruri minore in comparatie cu ce ne rezerva viata in viitor. Tentatii sunt la fiecare pas. Dar daca ai capul pe umeri si stii ce vrei in viata, atunci e foarte usor sa iti realizezi visele.(fiind fotograf de nunti, plecasem pentru a face bani de echipament profesional pentru asa ceva si pentru a avea un avans mai consistent pentru un apartament).
Oricum m-ati ajutat sa imi descarc sufletul. Divortul este inevitabil si probabil ca stiam asta dar refuzam sa cred. Multumesc tuturor celor care mi-au raspuns si nu numai.
Stimate domn,
Nu fa mai faceti rau singur............. incercati sa nu va mai puneti atea intrebari la care nu cred ca veti gasi raspuns....incercati sa nu judecati pe nimeni........... asta a fost sa se intample si atat. Punct si de la capat. Credeti ma nu mai are nici un rost.......din ce relatati deja ati ajuns la cuvinte urate , nu exista comunicare , nici respect......Sunteti barbat , si imi place sa cred ca sunteti puternic, orice rau e spre bine...... viata nu se termina aici. Multa rabdare va doresc si sa aveti puterea sa treceti peste tot. Iesiti cu demnitate din acesta relatie , dati dovada ca sunteti un domn, in rest numai bine.
Si pentru ca din punct de vedere tehnic nu v-am raspuns in mesajul de ieri, pt ca nu credeam ca este cazul sa incurc lucrurile, acum va voi oferi cateva detalii despre procesul de divort.
In primul rand pentru realizarea unui divort, trebuie in primul rand sa: • va asigurati ca decizia nu este una luata in graba, la suparare (si am inteles ca asta ati realizat deja) • incercati in primul rand toate mijloacele de conciliere cu sotul/sotia dvs (poate nici asta nu mai este cazul sa faceti)• incercati, in cazul in care v-ati convins de necesitatea realizarii divortului, sa ajungeti la un consens cu sotul/sotia cu privire la toate aspectele implicate de un asemenea proces: cel/cei care va/vor creste copiii (dar pt dvs nu este cazul, poate din cauza asta va va fi mai usor intr-un fel), modul de impartire a bunurilor, atitudine eleganta si civilizata pe tot parcursul procesului intre cei doi soti • intocmiti o cerere de divort. Atentie: acest pas estre extrem de important, mai ales cand nu exista acord intre cei doi soti si, in acest sens este recomandabil ca aceasta cerere sa fie intocmita de un Avocat, in urma unei discutii detaliate asupra situatiei Dvs • depuneti cererea de divort la Judecatoria de care apartineti, impreuna cu certificatul de casatorie in original, achitand taxele de timbru aferente (interesati-va in prealabil in privinta cuantumului si modului de plata) • prezentati-va la fiecare termen al procesului • dupa obtinerea hotararii judecatoresti, si dupa ramanerea ei definitiva, adresati-va unui Avocat pentru legalizarea ei judecatoreasca (fara de care hotararea pe care o primiti prin posta nu are valoare juridica, nefiind recunoscuta in fata autoritatilor).
Acte necesare pentru initierea divortului sunt urmatoarele: • cererea de divort. Aceasta trebuie sa contina anumite elemente obligatorii printre care mentionam: numele si adresa completa a celor soti, numele si datele de nastere ale copiilor minori din casatorie, daca este cazul, solicitarea pensiei de intretinere, daca este cazul, alte solicitari si motivari. In cazurile de divort mai complexe, care implica lipsa acordului, partajarile bunurilor comune din casatorie, incredintarea minorului, este mai mult decat recomandabil, insa, ca cererea sa fie realizata de un avocat • certificatul de casatorie in original. El va fi retinut la dosar si, daca divortul se va pronunta, nu il veti mai primi • dovada privind plata taxei de timbru de 39 lei • timbru judiciar • copii de pe certificatele de nastere ale copiilor minori din casatorie
• alte documente in copie si/sau original, in cazul proceselor de divort mai complexe
Si este f important sa retineti urmatoarele aspecte: Actele mentionate mai sus se depun, alaturi de cererea de divort, personal la Judecatorie; prezenta partii care solicita divortul este necesara la fiecare termen al procesului; pe toata durata procesului de divort este recomandabil ca ambii soti sa pastreze o atitudine civilizata, sa evite orice confruntare in timpul procesului sau in perioadele de asteptare; acordul celor doi soti cu privire la realizarea divortului, simplifica considerabil efoturile si timpul necesar realizarii divortului (dar pt dvs nu prea pare a fi asa, desi nu se stie niciodata).
Legislatia in vigoare din Romania permite divortul intemeiat intr-un timp relativ scurt (2-5 luni in medie) si, in unele cazuri, fara implicarea unor proceduri de audiere a martorilor, de dovedire a culpei, proceduri care, de cele mai multe ori, sunt traumatizante pentru cei implicati.
In cazul dvs cred ca este vorba de un divort din culpa exclusiva a unui dintre soti. Pentru a se pronunta divortul din culpa exclusiva a unuia dintre soti, trebuie dovedita culpa exclusiva a sotului parat in proces sau a reclamantului – parat in cazul cerereii reconventionale.
Astfel sunt motive pentru a se pronunta divortul din culpa exclusiva a unui sot: relatiile extraconjugale, violenta conjugala, verbala,… ce pot fi dovedite prin marturii, certificate medico-legale, ale inscrisuri (vorbeati la un moment dat despre niste mesaje pe care le-ati gasit pe internet, pe facebook, intre sotia dvs si partenerul ei...aveti in vedere ca acestea nu sunt probe, ci este violare a corespondentei!!! Din cate stiu, contul cuiva pe Facebook este privat, are acces numai cel in cauza etc...).
Toate cele dovedite trebuie sa arate ca este imposibila continuarea casatoriei si ca nu exista posibilitate de impacare intre soti.
Ca eventuale solutii in procesul de divort, va puteti astepta la: in primul rand, instanta se va pronunta cu privire la desfacerea casatorii prin divort sau nu, deci va admite sau nu actiunea. Daca admite actiunea, se va pronunta si cu privire la culpa procesuala, daca este vorba despre un alt tip de divort decat cel numit de lege prin acordul partilor. In acest sens, casatoria poate fi desfacuta din vina comuna a sotilor, din vina exclusiva a sotului parat sau din vina exclusiva a sotului reclamant-parat (daca s-a facut cerere reconventionala).
Un alt aspect asupra caruia se pronunta instanta este acela al numelui. Daca celalalt sot este de acord, sotul ce a luat numele acestuia prin casatorie, il poate mentine si dupa desfacerea casatoriei. Daca celalalt sot nu este de acord, numele va putea fi mentinut doar pentru motive temeinice.
Va doresc multa tarie si rabdare ca sa treceti peste aceasta perioada cat mai bine, daca se poate spune asa...Sa aveti incredere in decizia pe care o veti lua si sa faceti ceea ce trebuie pt dvs.