Va rog frumos sa imi spuneti ce posibilitati am sa solicit divortul si ce sanse de a-l obtine, inclusiv custodia copilului, in urmatoarea situatie:
- copil minor 6 ani;
- nu am loc de munca de 9 luni, din motive obiective, principalul fiind acela de a ma ocupa de cresterea copilului;
- sotul are un job bine remunerat;
Motivul principal pentru care doresc sa cer divortul este lipsa de comunicare si intelegere, de mai multi ani.
In plus, job-urile pentru care sunt chemata presupun relocarea in alt oras, mai mare. Sotul nu este de acord, desi el face naveta zilnic, 70+70 km casa-birou; in schimb imi impune mereu sa imi gasesc ceva de lucru, local, desi stie ca am incercat si nu se poate, fiind un oras mai mic.
Cum imi pot construi mai bine motivatia pentru divort si ce sanse am de obtinere a acordului dar si a custodiei copilului?
va rog frumos, nu va certati..
Va spun doar ca, nu sunt dispusa sa imi sacrific fericirea si pana la urma identitatea pentru o persoana, cu atat mai mult cu cat i-am dat tot ce am avut si am renuntat la tot pentru aceasta persoana.
Iar gura lumii o astupi doar cu pamant. Si ma lasa rece.
Cu siguranta, azi cand am cerut sfatul dumneavoastra, am facut-o dupa ce am analizat situatia, care dureaza de cativa ani, si dupa ce am incercat sa reconciliez lucrurile, de zeci de ori.
Nu mi-am permis sa spun mai mult decat ca e "simpatic" raspunsul cu "paria" si "libertatea cu gust de fiere" - chiar nu e scopul meu sa "am trecere", ci doar sa pot fi eu insami, ca om.
Sper ca, dupa ce se termina si cu asta, sa nu raman un simplu intelectual, si sa devin un geniu. =D>
Eu, una, nu ma cert :) Mi-am spus un punct de vedere si am avut o replica. Cand am facut referire la "trecere" nu am avut in vedere "gura lumii". Deci faptul ca va barfesc vecinii, prietenii, cunostintele NU are nicio relevanta, sunt de acord. Eu m-am referit la cei care v-ar angaja, la cei carora le-ati cere sprijinul intr-un fel sau altul... Nu vreau sa detaliez, nu e locul si nici nu stiu mare lucru despre Dv.
In rest, ramane cum am stabilit......:)
Mai ganditi-va si incercati !!! Poate aveti noroc. Poate eu ma insel. Ar fi foarte bine. Va doresc asta. :)
Multumesc, sunteti dragutza. Completez cu o remarca: daca nu incercam sa ne sustinem punctul de vedere - in acest caz, dreptul la fericire, nu vom schimba niciodata modul de gandire al celor care ne angajeaza, sau mai stiu eu ce ne fac. Pana la urma, la angajare, nici nu ar trebui sa intre in discutie, problemele personale.
Mda… Divortul il puteti cere si chiar obtine in aceste conditii, dar nu neaparat si copilul… Pe de alta parte, daca el nu vrea sa divorteze se poate opune – chiar cu succes – daca motivele dv sunt numai cele privind “lipsa de comunicare”. Pt desfacerea casatoriei trebuie sa existe motive temeinice – asa graieste legiuitorul in codul familiei. Daca ar fi si sotul de acord cu divortul n-ar mai trebui sa motivati…
Dar copilul…? El unde se regaseste in aceasta… ecuatie?
De preferat mai intai sa va angajati, apoi sa divortati… Pt ca pot aparea probleme la angajare daca veti deveni unic intretinator (adica veti creste copilul dv)… Nu e legal, n-o fi nici moral, dar se intampla - angajatorul va cantari “bine” oferta dv si poate gandi: “copil mic, bolile copilariei, concedii medicale, invoiri…” etc s.a.m.d. E posibil sa nu-i convina asemenea situatie asa ca va prefera pe altcineva.