Este aplicabilă o lege contradictorie?

Legea sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice prevede la Art. 14 că: ”(1) In evaluarea sanatatii mintale medicul psihiatru nu ia in considerare criteriile neclinice, cum sunt: cele politice, economice, sociale, rasiale si religioaseX-(, conflictele familiale#-o sau profesionale ori nonconformismul fata de valorile morale:P, sociale, culturale, politice ori religioase, dominante in societate.
(2) Faptul ca o persoana a fost ingrijita ori spitalizata in trecut nu justifica un diagnostic prezent sau viitor de tulburare psihica.:)”

însă tot aceiași lege prevede la Art. 56 că:
”(1) Solicitarea internarii nevoluntare a unei persoane se realizeaza de catre:
a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are in ingrijire aceasta persoana;:(
b) familia persoanei;#-o
c) reprezentantii administratiei publice locale cu atributii in domeniul social-medical si de ordine publica;:P
d) reprezentantii politiei, jandarmeriei sau ai pompierilor, precum si de catre procuror;:O
e) instanta de judecata civila, ori de cate ori apreciaza ca starea sanatatii mintale a unei persoane aflate in cursul judecatii ar putea necesita internare nevoluntara.
(2) Motivele solicitarii internarii nevoluntare se certifica sub semnatura de catre persoanele mentionate la alin. (1), cu specificarea propriilor date de identitate, descrierea circumstantelor care au condus la solicitarea de internare nevoluntara, a datelor de identitate ale persoanei in cauza si a antecedentelor medicale cunoscute.
(3) Procedura revazuta la art. 61 si urmatoarele se aplica in mod corespunzator.”