Program de relații personale. Cât de legale sunt programele de vizitare și dacă minorul are dreptul să aibă relații personale cu părintii nerezidenți și in afara acestui program ?

Cererea se intemeiaza pe prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Relatile personale includ comunicare permanenta cu copilul - nemijlocit sau prin mijloace audio-video, drept de vizita, de gazduire, de a lua copilul in vacanta, de a petrece timp cu el de sarbatori, aniversari etc, de a participa la evenimente din viata lui (gradinita/scoala, activ sportive etc), de a fi informat de parintele cu care locuieste copilul despre evolutia, starea de sanatate, modificari de comportament care necesita atentie/masuri de supraveghere etc..
Sunt factori care influenteaza modul concret in care se configureaza relatiile de comunicare copil - parinte nerezident:varsta, starea de sanatate, tipuri de activitate in care copilul e angrenat (de ex, sport de performanta, cu cantonamente etc)

Va dau un exemplu pentru cazul in care parintii locuiesc in aceeasi localitate - parintele care nu locuieste cu copiii ii poate vedea zilnic (instanta a statuat in acest sens).:

Dreptul subsemnatului-reclamant de a avea legături personale şi contacte directe cu minorii, concretizate în:
- comunicarea zilnică dintre subsemnatul-reclamant şi copii, în toate modalităţile posibile;
- posibilitatea de a-i duce şi a-i lua de la grădiniţă/şcoală;
- posibilitatea de a-i ajuta la temele pentru acasă, în domiciliul subsemnatului;
-posibilitatea de a-i duce la doctor/de a-i însoţi la controalele medicale;
- întâlniri în timpul programului de plimbare şi de joacă în aer liber al copiilor;
- participarea la evenimentele din viaţa lor - serbări organizate la grădiniţă/şcoală, concursuri sportive etc;
-luarea copiilor din locuinţa pârâtei la sfârşit de săptămână, o dată la două săptămâni, de vineri seara până duminică seara;
-luarea copiilor din locuinţa pârâtei pentru o perioadă de 6 săptămâni în perioada vacanţei de vară şi găzduirea acestora în domiciliul subsemnatului cu posibilitatea de a-i duce în vacanţă la mare/munte;
-luarea copiilor din locuinţa pârâtei şi găzduirea acestora în domiciliul subsemnatului în vacanţa de Crăciun şi Anul Nou, timp de o săptămână, în anii impari, şi în vacanţa de Paşte, timp de o săptămână, în anii pari.
- posibilitatea de a petrece timp cu copiii cu ocazia aniversării acestora.


Pt cazul cand parintele nerezident se afla in alta localitate (indepartata) sau in alta tara, legaturile personale se exercita prin comunicarea prin orice mijloace/aplicatii audio-video, vizitare si gazduire in timpul vacantelor, sarbatorilor, aniversarilor/onomasticilor, posibilitatea de a duce copilul/copii in vacanta, la bunici etc.In plus, parintelre care locuieste cu copilu/copiii are obligatia de a-l informa pe celalalt parinte despre evolutia copilului/copiilor, starea medicala, orice aspecte relevante care ar putea necesita ajutorul/isuportul/interventia etc parintelui nerezident.

Sunt multe aspecte obiective care influenteaza modul concret de exercitare a relatiilor personale - varsta copilului, starea de sanatate, activitatile extrascolare, programul de munca al parintilor etc.

Sunt multe de spus, e o chestiune delicata, dar cand parintii se inteleg si pastreaza o relatie civilizata, e simplu.Pun interesul copilului mai presus de interesele lor.
In caz contrar, trebuie rabdare, metoda, grija pt a nu castiga o vizita cu pretul unui stres produs copilului/copiilor.

Vă mulțumesc pentru răspuns!

Sentința la care dumneavoastră faceți referire, este din păcate o exceptie. O picătură într-un ocean. Programele de vizitare, aproape în totalitatea lor sunt de genul: 2 wekenduri pe lună, o lună de vacanță vara, o săptămână iarna,etc.
Programele de vizitare în forma lor standard, reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor fundamentale ale omului. Sunt incomplete și ilegale. Deși luna are 30 de zile, instanțele fac referire doar la 4 zile, 2 wekenduri pe lună. În celelalte 26 de zile ce se întâmplă? De aceea ajung părinții în situația de a avea contactul restricționat, cu proprii copii ( de luni până vineri ), pe motiv că, conform hotărârii de divorț ai voie să vezi copilul doar la șfârșit de săptămână și de 2 ori pe lună.

Copiii și părinții lor, au dreptul să se bucure liber și neîngrădit de viața de familie.
Dacă părintele cu care locuiește copilul poate să-și vadă copilul în fiecare zi cel ce nu locuiește cu copilul de ce nu poate și are nevoie de program de vizitare?

CEDO considera că "Între părinți există o egalitate fundamental inter alia referitor la drepturile părintești" și deci că un drept ce se cuvine unuia dintre părinți, în speță mama, se cuvine și celuilalt părinte. Cauza Hoffmann vs. Austria (petiția 12875/1987, hotărârea din 13.04.1992

ARTICOLUL 8
Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie

1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie,

Ce este “ VIATA DE FAMILIE ” ?

CEDO a indicat că: „Din momentul şi din simplul fapt al naşterii copilului, între acesta şi părinţii săi, apar relaţii care cad sub incidenţa noţiunii de „viaţă de familie ” (a se vedea cauza Berrehab c. Olandei, nr. 10730/84 ).
Curtea a decis ca nici macar coabitarea nu este in sine o conditie necesara pentru a putea vorbi de legaturi de familie de fapt. „Viaţa de familie există între părintele biologic şi copil indiferent de starea civilă a părinţilor” (a se vedea cauza Marckx c. Belgiei, nr. 6833/74 ; Johnston şi alţii c. Irlandei, nr. 9697/82 ). Sub protectia art. 8 din CEDO intra si relatiile dintre parintii necasatoriti si copii lor.
.
CEDO consideră că plăcerea reciprocă trãitã de cãtre copil şi pãrinte, de a se bucura de compania celuilalt, constituie un element fundamental al vieţii de familie, chiar şi atunci când relaţiile de familie dintre părinţi s-au destrãmat (a se vedea, printre altele, Eriksson vs. Suedia ĩn hotărârea din 22 iunie 1989, seria A, nr. 156,. pag. 24., alin. 58). Deci pentru un părinte şi copilul său a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, chiar dacă relaţia între părinţi s-a rupt, iar măsurile interne care ar împiedica o asemenea relaţie constituie o ingerinţă în dreptul la viaţă familială proteguit de art. 8.

CUSTODIAN a scris:

Vă mulțumesc pentru răspuns!


Programele de vizitare, aproape în totalitatea lor sunt de genul: 2 wekenduri pe lună, o lună de vacanță vara, o săptămână iarna,etc.
Programele de vizitare în forma lor standard, reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor fundamentale ale omului. Sunt incomplete și ilegale. Deși luna are 30 de zile, instanțele fac referire doar la 4 zile, 2 wekenduri pe lună. În celelalte 26 de zile ce se întâmplă? De aceea ajung părinții în situația de a avea contactul restricționat, cu proprii copii ( de luni până vineri ), pe motiv că, conform hotărârii de divorț ai voie să vezi copilul doar la șfârșit de săptămână și de 2 ori pe lună.

Cu placere.

Nu exista program de vizitare standard.
Modul de exercitare a relatiilor personale, astfel cum apare intr-o sentinta, este rezultatul unei cereri.
Partea interesata poate solicita exercitatea relatiilor personale in toate formele posibile si potrivit unui program pe care-l considera posibil de realizat, armonizandu-se interesele celor implicati.Argumenteaza cererea evidențiind toate aspectele pe care le-a luat in considerare.

Daca parintele nerezident a facut initial o cerere de exercitare a legaturilor personale sub forma de vizite saptamanale, de ex sau nu a solicitat deloc un program, poate face o noua cerere in care sa solicite/sa solicite si alte forme/modalitati/program de exercitare a legaturilor personale cu copilul/copiii.Sigur, daca nu poate obtine acest lucru de la parintele rezident prin buna intelegere.

Dincolo de teorie si ce scrie in sentințe, realitatea arata bine atunci cand parintii colaboreaza in interesul copiilor.In celelalte cazuri, parintele nerezident trebuie sa aiba rabdare si tact, sa astepte aparitia unor elemente noi si cresterea copiilor.Din păcate.