DIVORT din care oricine ar putea invata multe!

Contextul fiind atipic in cazul divortului meu, voi explica intai situatia, inainte sa trec la scurtele mele intrebari din finalul mesajului. Sunt casatorit de 3 ani. Din cauza unor neintelegeri in probleme de o gravitate redusa si a unor chestiuni fara implicatii grave pe termen lung, CARE INSA S-AU TOT ADUNAT SI AU RABUFNIT, m-am certat cu sotia mea si, mai ales, cu socrii mei. De la lucruri relativ marunte, si, este adevarat, din marea mea vina, situatia s-a amplificat enorm. Cum indica proverbul, de la un simplu tantar s-a ajuns la un veritabil armasar. Recunosc ca eu port vina pentru aceasta evolutie: am dovedit un orgoliu cu totul exagerat si am facut, ulterior, si alte greseli, pe care acum le regret amarnic. Si regret acest lucru cu atat mai mult, cu cat sotia mea a depins intotdeauna enorm de parintii ei (= socrii mei), adica a depins atat material, cat si in rest foarte mult, si nu le iese niciodata din cuvant, ca urmare a unei educatii foarte severe. Cu exceptia acestei mici slabiciuni, este insa o femeie cu totul deosebita. Tatal ei este extrem de autoritar si nu accepta (decat foarte rar) alte pareri si solutii in afara celor pe care le dicteaza. Din nefericire, socrii mei nu mi-au acceptat scuzele si considera ca o atitudine impertinenta si alte dezacorduri pe care le-am avut cu ei sunt impardonabile si mult prea numeroase. Nici rugamintile si insistentele parintilor mei nu i-au induplecat pe socrii mei! Sotia mea nu mai poate discuta cu mine decat pe ascuns, pentru ca parintii ii interzic strict sa mai vorbeasca cu mine! Ei ii este frica sa incalce aceste interdictii si nu se mai intalneste cu mine. Discut cu ea doar cand imi da beep si lipsesc parintii ei.

Mai mult decat atat, socrii mei au fost, impreuna cu sotia mea, la instanta si au inregistrat deja pe rol procesul de divort. Am deja citatie si termen de judecata in luna septembrie (daca nu cumva se va amana cu protestul judecatorilor). Incercand EFECTIV TOT CE ERA OMENESTE POSIBIL pentru a redresa situatia si greselile mele, am aflat de la socrii mei ca ei nu mai doresc niciodata, sub nici un motiv, sa mai auda de mine si considera divortul SINGURA rezolvare posibila, mai ales ca NU avem copii din aceasta casatorie si atat eu, cat si sotia mea, abia am trecut de 25 de ani si ne aflam chiar la prima casatorie, astfel incat, dupa cum considera socrii mei, "nu este nici o catastrofa, au mai divortat destui altii, si chiar de mai multe ori si aveau si copii si multe bunuri valoroase de impartit -- voi nu prea aveti!" Sotia mea -- chiar daca nu a iesit niciodata din cuvantul parintilor, si mai ales al tatalui ei -- ar mai vedea o sansa pentru casatoria noastra, dar NUMAI in alt domiciliu decat cel al parintilor ei, in care, din nefericire, am locuit si noi in toti acesti 3 ani de casatorie. Pot sa gasesc (si voi trece direct la acest plan) o solutie in care as putea sa traiesc cu sotia mea separat, intr-un apartament inchiriat. Banii chiar nu sunt deloc o problema. Sotia mea mi-a spus INSA ca SINGURA sansa ar fi o tergiversare a procesului de divort, sperand ca lucrurile se vor mai aplana si, poate, se vor mai uita, DAR mi-a repetat, la infinit, ca ea nu poate face nimic dupa cele intamplate. Aceasta fiind situatia, intrebarile mele ar fi urmatoarele:

1.) Care ar fi cea mai buna strategie pentru a tergiversa CAT MAI MULT POSIBIL derularea procesului de divort (aceasta fiind solutia recomandata, insistent si constant, de catre sotia mea)? (Stiu de un termen de 2 luni pentru impacare, insa cum as mai putea amana in plus si cat mai mult?)

2.) In ce fel m-as putea chiar opune divortului cerut de socrii mei si de sotia mea? (Sotia mea a si semnat, in nume propriu, la instanta, i s-a comunicat termenul de judecata si, de asemenea, a depus, in original, Certificatul de casatorie la dosarul cauzei!)

3.) Pentru ca EFECTIV NU EXISTA nici o infractiune (sau contraventie sau orice altceva) pe care s-o fi facut vreodata in raport cu sotia mea, socrii mei sau orice alta persoana, judecatorii fondului ar putea oare respinge actiunea de divort ca neintemeiata si ca nesustinuta de motive puternice?

As aprecia mult raspunsuri la cele 3 intrebari, inaintea unor consultatii juridice mai ample. Adresez multe multumiri anticipate.