Imi este rusine!

..Iulia, ai reusit sa te descarci scriind aceste frustrari ? nu esti singura care nu mai are timp de a se hrani spiritual si asta doare mult..sper ca te simti mai bine acum stiind ca ati gasit cauza si anume "lipsa timpului " ,,,singurul lucru care nu are timp :-) ci doar valoare , ciudat nu?!

stan_iulia a scris:

De ceva vreme v-am gasit, intamplator, avand nevoie de o interpretare referitoare la codul muncii!
Am inceput sa descopar forumul, sa citesc si sincer nu imi vine sa ma mai despart de voi. Insa din pacate timpul e foarte scurt, iar extistenta trebuie sa ne-o castigam muncind, pentru ca nu ne da nimeni nimic de pomana.
Si la ce concluzie am ajuns? Ca imi este rusine! De ce ? Pentru ca in detrimentul muncii nu am mai avut timp de citit, m-am plafonat!!! Si inca foarte rau!
Nu ajunge ca imi achizitionez carti, pentru ca nu le citesc! Si ce doare, cel mai tare este ca gasesc intodeauna scuza: nu am timp! Insa ma gandesc ca alergand pentru a imi hrani copilul cu ce poate fi mai sanatos si mai bun nu am sa am cu ce il hrani spiritual mai tarziu cand va fi nevoie. Si acest 'tarziu' este foarte aproape! Imi este rusine pentru asta! Si ciuda! #-o:sorry:

Rusinea este un sentiment absolut normal care in cazul dvs. v-a ajutat sa constientizati ceea ce aveti nevoie.O sa treaca :)Nu trebuie sa va judecati prea aspru. Ati aflat ca aveti nevoie sa cititi, desi aveti si o scuza pentru ca nu o faceti: "nu aveti timp".
Si eu am o fetita "micuta inca " si va inteleg foarte bine, cunosc notiunea "lipsa de timp" insa atunci cand simt nevoia "sa citesc", de exemplu, (pentru ca mai am si alte responsabilitati), gasesc o modalitate sa o fac (chiar si pentru 10-15 min.)
Chiar citeam un articol de curand despre faptul ca "noua generatie" citeste carti din ce in ce mai putin si se punea intrebarea despre "cultura" pe care o au/ o vor avea tinerii in viitorul apropiat.
Dragostea fata de carti trebuie cultivata inca din primii ani de copilarie.Apoi, daca aceasta "pasiune" va "prinde" (cel putin la fel ca si calculatorul sau/si Internetul) ulterior, fiecare tanar prin procesul autoeducatiei, va continua sa citeasca, sa invete, sa-si formeze o baza de cunostinte.
Nu trebuie sa va temeti ca nu-i veti putea oferi copilului dvs. "hrana spirituala", veti avea cu siguranta "tot timpul din lume", si puteti de exemplu incepe prin a-i citi carti de povesti :)

stan_iulia a scris:

De ceva vreme v-am gasit, intamplator, avand nevoie de o interpretare referitoare la codul muncii!
Am inceput sa descopar forumul, sa citesc si sincer nu imi vine sa ma mai despart de voi. Insa din pacate timpul e foarte scurt, iar extistenta trebuie sa ne-o castigam muncind, pentru ca nu ne da nimeni nimic de pomana.
Si la ce concluzie am ajuns? Ca imi este rusine! De ce ? Pentru ca in detrimentul muncii nu am mai avut timp de citit, m-am plafonat!!! Si inca foarte rau!
Nu ajunge ca imi achizitionez carti, pentru ca nu le citesc! Si ce doare, cel mai tare este ca gasesc intodeauna scuza: nu am timp! Insa ma gandesc ca alergand pentru a imi hrani copilul cu ce poate fi mai sanatos si mai bun nu am sa am cu ce il hrani spiritual mai tarziu cand va fi nevoie. Si acest 'tarziu' este foarte aproape! Imi este rusine pentru asta! Si ciuda! #-o:sorry:

Pentru zambet si incredere de sine , bucurativa de floarea pe care o aveti , oferitii "Apa Vietii" aceasta-i romanul de care aveti nevoie.

O femeie bãtrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele douã capete ale unui bãt, si le cãra pe dupã gât.
Un vas era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa.
Un vas era crãpat si la sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasã, ajungea doar cu jumãtate din cantitatea de apa
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumãtate de apã.
Dar bietului vas crãpat îi era atât de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atât de rãu ca nu putea face decât jumãtate din munca pentru care fusese menit!
Dupã 2 ani de asa zisã nereusitã, dupã cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângã izvor:
"Mã simt atât de rusinat, pentru ca aceastã crãpãturã face ca apa sa se scurgã pe tot drumul pânã acasã!"
Bãtrâna a zâmbit si i-a spus
"Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insã pe cealaltã nu?"
Asta pentru ca am stiut defectul tãu si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii si in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi.
De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele
Dacã nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspãteazã casa."
Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic.
Însa crãpãturile si defectele ne fac viata împreunã atât de interesantã si ne rãsplãtesc atât de mult!
Trebuie sa luam fiecare persoanã asa cum este si sã cãutãm ce este bun in ea.
Morala:
Crãpãtura vasului nu înseamnã sfârsitul,
ci o posibilitate de a face ceva diferit!
DECI, pentru voi toti: va urez sa aveti o zi bunã si nu uitati sa mirositi florile de pe partea voastrã a drumului!

:hugall::luck:

Am citit cu ceva vreme in urma povestioara asta. Mi-a placut teribil! Multumesc ca mi-ai reamintit de ea!

Pentru astfel de ganduri marturisite ne contaminam de "virusul Avocatnet" si nu ne mai putem delasa...

:clapping: