La începutul anului 2012, tatăl copilului meu a dispus o executare silită a programului de relaţii cu copilul, fiindcă copilul nu voia să plece cu el fără mama.
Tatăl a făcut plângere penală. După acea plângere, a mai venit de 10 ori în cei 5 ani scurşi şi cu fiecare ocazie, a mai depus o plângere penală, deşi eu am pregătit copilul, dar copilul a refuzat vehement să plece cu tata. A făcut şi reclamaţii la DGASPC, la Autoritatea Tutelară, copilul a fost consiliat timp de 1 an de DGASPC, dar tot nu vrea să plece cu el.
Întrebare: Când se prescrie prima plângere?
Copilul are 13 ani, dacă el va refuza în continuare să plece cu tata, şi tata depune de fiecare dată plângere, care se ataşează la dosarul iniţial, încă 5 ani de acum înainte voi fi urmărită penal pentru ceea ce s-a întâmplat în 2012?
Mulţumesc.
Banuiesc ca este vorba de infractiunea privind nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului.
Nu vad de ce va ganditi la prescriptie, din moment ce dvs nu il impiedicati sa aiba legaturi personale cu minorul, in mod evident fapta nu este tipica si se impune clasarea in temeiul art. 16 alin.1 lit. b c.p.p.,fapta nu e prevazuta de legea penala.
Mulţumesc pentru răspuns, acesta a fost şi răspunsul parchetului, însă judecătorul de cameră preliminară a retrimis dosarul parchetului, pentru reluarea urmăririi penale, deocamdată nu am motivarea.
Am plângeri pe articolul 307 Cod Penal vechi, făcute în acea perioadă, totuşi, judecătorul nu a constatat prescripţia.Trebuia să scriu eu în întâmpinare că faptele s-au prescris?
Eu nu stiu dosarul sa va spun daca a intervenit sau nu prescriptia, dar daca ar fi intervenit, solutia procurorului de clasare ar fi trebuit sa fie intemeiata pe acest caz, respectiv art. 16 alin.1 lit. f, nu pe fapta nu e prevazuta in legea penala.
Dvs puteati sa scrieti in note scrise, banuiesc ca la asta va referiti, in penal nu se formuleaza intampinare.