Alienarea parentala

Buna ziua,

Fenomenul de alienare parentala este recunoscut si in Romania. Exista un Protocol
incheiat intre Asociatia Romana pentru Custodia Comuna si Institutul de Psihologie Judiciara prin care se recunoaste si defineste acest fenomen.

În baza recunoașteții acestuia pot cere în instanță o expertiza psihologica în privința unui minor de 5 ani?
Și care ar fi costul unei astfel de expertize ?

nu mai postati mesaje consecutive

Stimate user,
-Recunoaşterea "alienării parentale" în Romania este un fals, în sensul că 2 entităţi private, un ONG cu un S.R.L. au semnat un act denumit "protocol" şi juristul Colegiului Psihologilor din Romania a publicat în Monitorul Oficial acea înţelegere.
-Publicarea în Monitorul Oficial NU înseamnă legiferare, oricine poate publica orice în Monitorul Oficial, contra cost.
În concluzie, conceptul de "alienare parentală" , controversat chiar între specialişti, NU este legiferat.
Alienare înseamnă înstrăinare. Ne înstrăinăm de foşti vecini, de prieteni, de colegi. DE ce? Pentru că nu ne mai vedem, nu mai avem teme comune, nu avem scopuri comune, concepţii comune, am avut divergenţe, certuri, scandaluri, sau pur şi simplu nu ne simţim confortabil în prezenţa lor. În nici un caz nu întrerupem o relaţie frumoasă fiindcă o terţă persoană ne spune să o facem :)

Alienarea Parentala este DEPARTE de a fi legiferata in Romania. Totusi ea e atat de "fireasca" incat oricine (daca nu are ochelari de cal!) o vede de la o posta.
Alienarea Parentala e nevindecabila si pedepsirea alienatorului nu rezolva problema minorului alienat.
Singura rezolvare este preventia !
E drept ca aceasta preventie, in acest moment, ar trebui sa insemne hotarari mai intelepte ale instantelor, in paralel cu pedepsirea (strict exemplara!) a unor alienatori identificati ca atare.
Vestea buna e ca aceasta strategie de preventie...se aplica deja. Dar vom consemna roadele peste vreo 4-5 ani....

pedepsirea alienatorului nu rezolva problema minorului alienat.

aceasta preventie, in acest moment, ar trebui sa insemne hotarari mai intelepte ale instantelor, in paralel cu pedepsirea (strict exemplara!) a unor alienatori identificati ca atare.

Vă contraziceţi. Clamăm că în orice decizie, primează interesul superior al minorului, ori dacă problema minorului nu se rezolvă prin "pedepsirea exemplară a alienatorului", în interesul cui se face "pedepsirea exemplară" ? A părintelui alienat, devenit şomer peste noapte de dorul copilului alienat , dar mai ales de dragul banilor incasaţi, exemplar, de la "părintele alienator"? :)