Te poti razgandi la un divort amiabil?

Precizez ca saptamana viitoare ar trebui sa ne prezentam sa semnam actele pentru epunerea actiunii si as dori sa am toate informatiile inainte .
Va multumesc din suflet

Nu puteti semna impreuna aceeasi cerere pentru ca aveti un copil minor.

Divortul prin acord si divortul din culpa comuna sunt doua ...povesti diferite.

In primul caz cei care nu au copii si care au mai mult de 1 an de la casatorie pot depune impreuna aceeasi cerere de divort (nemotivata), iar desfacerea casatoriei are loc fara a se pronunta divortul din vina cuiva.
Nu va incadrati in acesta situatie.

In cel de-al doilea caz UNUL din soti (dati cu banu' daca nu sunteti hotarati) depune o cerere de divort MOTIVATA in care cere desfacerea casatoriei din culpa comuna.
Cel de-al doilea sot raspunde acestei cereri printr-o intampinare (in care poate sa ceara respingerea cererii de divort daca el nu vrea sa divorteze) sau printr-o cerere reconventionala prin care cere si el divortul.

Cei care nu pot divorta dupa procedura de divort prin acord nu inseamna ca nu se pot intelege omeneste (tu depui cererea si eu nu ma opun) dar nu trebuie sa va duceti si sa scoateti ochii judelui cu asta semnand aceeasi hartie. Intelegerea acesta trebuie sa fie ...mai pe dupa frasin.

Multumesc.
Sotul meu a fost de acord sa fie el reclamantul iar motivatiile , dupa spusele avocatului, pot fi mult mai lejer motivate la un astfel de divort din culpa comuna: nepotrivire de caracter, nu se mai inteleg oamenii si alte chestii din astea "usurele".
Din cate inteleg eu de la dvs in acest caz trebuie sa depun si eu o cerere prin care sa cer divortul . La cat timp se face acesta cerere reconventionala din partea paratului dupa ce reclamantul depune actiunea? Chiar daca este de comun acord.
Imi cer scuze anticipat pentru intrebarile poate oarecum "puerile" si pentru stangaciile de limbaj si exprimare dar din pacate atunci cand am pornit la un drum nu m-am gandit ca voi ajunge in acest punct si sper si lupt pana in ultima clipa ...
De aceea spun ca in prima faza as fi de acord cu cererea lui de divort prin culpa comuna dar in timp ...

Va puteti razgandi doar pana la primul termen, pentru ca doar atunci aveti dreptul sa depuneti cerere reconventionala in care sa solicitati, sa zicem, desfacerea casatoriei din vina exclusiva a sotului.
Asa ca mai bine amanati inregistrarea actiunii. Vorbiti cu sotul Dvs. sa va mai acordati reciproc un termen de gandire pana dupa sarbatori. Conveniti sa stati separat, daca se poate, 3-4 saptamani, apoi sa va intalniti sa discutati si sa incercati reluarea traiului in comun. Cred ca amandoi sunteti parinti responsabili si veti fi de acord ca aceasta incercare este spre binele copilului.
Mai ales, veti putea vedea cum suporta copilul despartirea Dvs. in fapt (separarea). Daca veti vedea ca il afecteaza foarte tare, acesta poate fi un motiv puternic si pt. Dvs. si pentru sot sa incercati o impacare, pentru ca veti intelege ca "rezolvarea" problemelor de cuplu prin divort poate crea, in schimb, suferinta copilului.
Daca, sa zicem, dupa 3 luni, vedeti ca nu se poate totusi repara relatia dintre Dvs., faceti in asa fel incat copilul sa se obisnuiasca treptat cu absente din ce in ce mai lungi ale tatalui (banuiesc ca va ramane in grija Dvs.).
In final, nu veti fi nici primii, nici ultimii parinti care divorteaza, dar eu cred ca intotdeauna trebuie incercata o reconciliere de dragul copiilor.
Asa ca nu va grabiti, nu fuge instanta, puteti divorta oricand.
Va doresc numai bine.
Cu stima,
Av. Niculescu-Gorpin

La primul termen de judecata depuneti
-o intampinare si reconventionala daca doriti ca cererea sotului sa fie respinsa ca neintemeiata ( insa actiunea mai mult ca sigur ca va fi admisa ), iar in caz de admitere sa vi se incredinteze spre crestere si educare copilul minor
- sau o cerere reconventionala prin care solicitati desfacerea casatoriei din culpa sotului si incredintarea spre crestere si educare a minorului.
Din experienta va spun ca daca nu mai exista afectiune, comunicare si sprijin reciproc, casatoria se desface asa ca eu va recomand a doua varianta. Nu omiteti sa solicitati incredintarea copilului pentru ca riscati ca acesta, in cazul in care s-a solicitat, sa-i fie incredintat sotului. Nu va lasati dusa de nas, trebuie sa contactati un avocat. Succes