Adolescent (17 ani) agresiv. Care este rezolvarea în această situație?

Oricum raspunzatori sunt parintii, nu e vreo indoiala nici legal si nici psihologic.
Ma intreb insa de ce un psiholog de la Protectie nu s-a gandit sa-l ajute? Cineva s-a gandit, a incercat si cat a incercat sa il ajute pe copil? E un copil, e pierdut si singur. Ce abandon familial? Mie imi cam pare ca el e abandonat si cine stie de cat timp...
Incercati sa negociati ceva cu el, sa puneti conditii, sa vedeti ce vrea si el, poate ajungeti la un acord de pace.

Sunt foarte mult, multe de scris despre acesti ultimi 7-8 ani. Intentia mea e sa aflu ce cai mai pot exista in aceasta situatie, de acum

Iata reactia mamei (divortate si fara ajutorul/implicarea fostului sot) imediat dupa ce am postat prima oara:

"Sunt multe de scris referitor la faptul ca a fost diagnosticat de la varsta de 2 ani cu hiperkinetism , iar la 10 ani cu ADHD sub tratament cu Stratera pana la 14 ani , cand a refuzat sa-l mai accepte .
Plus faptul ca a avut la varsta de 12-15 ani , 5 psihologi cu terapie individuala sau de grup (mama+fiu) , concluzia acestora fiind “ criza de adolescenta” , iar copilul a refuzat sa mai participe la aceste sedinte .
La varsta de 13 ani , in urma unui acces de furie (violenta verbala si fizica+ distrugeri de bunuri) a fost internat la Spitalul de psihiatrie, iar concluzia mediucului psihiatru a fost aceeasi cu cea a psihologilor , sfatuindu-ma sa nu-l mai aduc in astfel de locuri .
Adolescentul are un IQ mare , a invatat testele psihologice si are deja raspunsuri pentru medici si persoane care ar putea sa-l interogheze/ consulte .
Si ar mai trebui specificat faptul ca dpdv genetic nu poate fi diagnosticat deoarece nu i se cunosc parintii , iar atat pentru psihologi cat si pentru psihiatri este un amanunt destul de important pentru a putea trage concluzii .

Cred ca le este greu celor care doar citesc aceste scurte istorisiri sa inteleaga prin ce am trecut , trecem si vom trece ."

Mare distanta intre 2 si 10 ani. Inteleg, e epuizant cu un astfel de copil, stiu cativa. Parerea mea e sa nu renuntati la el, asa cred eu. Pentru un diagnostic pus atat de tarziu, e ciudat tratamentul imediat cu Strattera, ficatul lui cred ca tipa in el...
De regula astfel de sindrom creeaza frustrari care asa sunt manifestate de copil, cu crize, furie, incepe de la bataia din picior si escaladeaza.
Nu cred ca ati gasit psihologi straluciti si, din experienta mea referitor la tipul asta de sindrom, sunt foarte putini buni, dedicati.
Referitor la IQ si ADHD, poate ajuta sa mergeti la o clinica, sa-l incurajati, vedeti ce ADHD are ca eu n-am inteles, E Asperger? E altceva?

Vad ca ati facut multe pentru copil, nu descurajati. faceti reguli, in comun cu el, este ok sa fie nervos, nu e ok sa se razbune pe cei din jur.
Din ce spuneti, ca a invatat testele pentru psihologi, pare ca l-ati catalogat deja cumva ca personajul negativ... in realitate, copiii mai putin dezvoltati emotional care au un IQ mare, compenseaza prin IQ ceea ce le lipseste in EQ. Nu e o conspiratie a lui musai impotriva medicilor, poate fi absolut normal.
Nu stiu cata acceptare a avut copilul ala, o mama epuizata poate mai greu sa faca asta. Comunicarea si conectarea emotionala sunt cheia, empatia.
Daca mai aveti acces la un psiholog, incercati sa mergeti la unnul care sa va ajute pe dv. sa faceti fata copilului pe care il aveti.
Nu stiam ca ADHD se poate stabili genetic.

Din pacate si noi ne-am confruntat cam cu aceeasi situatie. Deosebirea este ca fiul nostru se comporta foarte bine cu familia, insa cu tinerii de varsta lui sau mai mici devine violent (mai ales cu cei care au ras sau rad de el). Parerea mea este ca sa nu mai insistati cu institutionalizarea. Si mai mult, sa nu il mai amenintati pe adolescent cu justitia, politia etc... Nu faceti decat sa ii agravati starea de neliniste si violenta. Daca va permiteti dpdv financiar, sfatul meu este sa incercati sa ii angajati o persoana de sex masculin care sa il insoteasca si care sa aiba ceva experienta in lucrul cu astfel de copii, care sa fie foarte calma si echilibrata si de care fiul dvs. sa se ataseze. Este o lupta acerba cu astfel de copii care sunt foarte inteligenti, dar care nu sunt foarte bine intelesi si astfel intervine frustarea si furia din partea acestora.