Ce consecințe are faptul că un judecător dintr-un complet de doi judecători, s-a auto-recuzat din proprie inițiativă?

Este foarte ciudat de ce o judecătoare din completul de două judecătoare a cerut auto-recuzarea sa (abținerea sa), la aproape 2 săptămâni de la pronunțarea sentinței finale date în acest dosar civil. Este evident că a descoperit ceva ilegal, o incompatibilitate, și a cerut Abținerea. Dar în acest caz, sentința dată de aceasta devine nulă și speța trebuie re-judecată pe Fond. Vedeți dovada în această poză făcută pe site-ul Tribunalului (se poate mări de la lupa de jos, cu semnul +): [ link extern ]
Rog pe cei cu experiență în domeniul Dreptului procesual să-mi dea ceva detalii, dacă nu cumva sentința deja dată pe 30.05.2018 devine nulă dacă această judecătoare a recunoscut după 2 săptămâni incompatibilitatea ei și a cerut din oficiu auto-recuzarea (abținerea).
Precizez că judecătoarea respectivă ne-a mai judecat într-un dosar în care a motivat și semnat o sentință definitivă de Nulitate Absolută a hotărârilor Adunării Generale din 2015 ale Asociației noastre (alături de alte 3 judecătoare din 2 Instanțe), sentință care anulează de fapt și de drept sentința din acest dosar, știind că două Instanțe au hotărât ca fiind ilegale actele semnate de șefii Asociației (aproape sigur din acest motiv a cerut abținerea ... dar a făcut acest lucru la 2 săptămâni după ce a dat sentința).
În speța noastră eu zic că ar trebui Casată sentința (conform art. 488 NCPC), cu re-judecare pe Fond, mai ales că acolo avem niște sume aberante, în special penalizările, dovedite ulterior ca fiind calculate ilegal și abuziv (de zeci de ori mai mari ca restanțele, încălcând grav Legea 230/2007, art. 49, alin. 1), ceea ce obligă Instanțele să nu lase acea sentință contabilă aberantă și ne-mai-întâlnită în Justiția românească ?

Buna ziua!
Nu inteleg de la ce actiune a facut cerere judecatorul sa se abtina, din moment ce a judecat obiectul cererii si s-a pronuntat prin hotarare. Dupa pronuntare instanta se dezinvesteste, neavand baza legala de a se razgandi asupra solutiei date.
Cum a motivat cererea de abtinere? Ati consultat dosarul sa vedeti daca mai sunt alte cereri (poate necontencioase) depuse in instanta ulterior pronuntarii?

Cat despre Instante si hotararile date "in numele legii" sa stiti ca ceea ce ati expus dvs. nu este un caz singular de "uimire a justitiabilului".

Pentru cine doreste expun o speta (cred ca se potriveste ca subiect la examen) :
Obiectul cererii de chemare in judecata - obligatia paratului de a face ...... (aici descriu actiunea exact cum prevede art. 2 (1) din O.G. 20/1994)
[ link extern ]

Judecatoria si Tribunalul JUDECA!!! IN FELUL URMATOR:

a. Referitor la cererea de obligare a paratilor la respectarea dispozitiilor art. 2 din OG 20/1994 privind masuri pentru reducerea riscului seismic al constructiilor existente, Instanta (Judecatoria) retine ca PRIN ACTUL NORMATIV PRECIZAT SUNT PREVAZUTE EXPRES OBLIGATIILE NECESARE REALIZARII OBIECTIVULUI ORDONANTEI - REDUCEREA RISCULUI SEISMIC AL CONSTRUCTIILOR, PERSOANELE RESPONSABILE - PROPRIETARII CONSTRUCTIILOR, PERSOANE FIZICE SAU JURIDICE, ..., PRECUM SI SANCTIUNILE CARE POT FI APLICATE IN CAZ DE NECONFORMARE, ASTFEL CA NU ESTE NECESARA O DISPOZITIE A INSTANTEI DE JUDECATA IN SENSUL OBLIGARII LA RESPECTAREA LEGII, motiv pentru care apreciaza intemeiata exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata. Pe baza acestor considerente, instanta decide ca reclamantul care a cerut obligarea paratului la respectarea legii se afla in culpa procesuala si il obliga pe reclamant la plata cheltuielilor de judecata facute de parat.

b. Instanta de apel respinge apelul ca fiind nefondat si mentine hotararea ca fiind legala si temeinica.
c. Atat Judecatoria, cat si Tribunalul au luat la cunostinta de spetele identice din jurisprudenta Curtii de Apel la care sunt arondate acestea.
In jurisprudenta Curtii de Apel actiunea este admisa, instanta obligand paratii la respectarea legii.
d. la solicitarea de a verifica sentinta prin care instanta nu obliga la respectarea legii, verificare facuta prin prisma unificarii practicii judiciare, Curtea de Apel a concluzionat ca hotararea definitiva prin care Judecatoria si Tribunalul nu obliga la respectarea legii, in raport cu jurisprudenta sa constanta determina, in mod evident posibilitatea de a proceda la verificarea practicii judiciare in cauza avand obiectul specificat.

INTREBARI:

1. obiectul cererii de chemare in judecata, intemeiat pe art. 2 (1) din OG 20/1994 ce reprezinta pretentiile reclamantului indeplineste conditia AUTORITATII LUCRULUI JUDECAT ?
[ link extern ]
Din punctul meu de vedere prin solutia data de instanta (instanta nu obliga la respectarea legii si prin urmare este inadmisibila pretentia reclamantului in sensul respectarii legii de catre parat) Judecatorii si-au exprimat convingerile ca INSTANTA NU OBLIGA LA RESPECTAREA LEGII,
2. Judecatoria si Tribunalul au judecat daca obiectul cererii este un drept subiectiv ocrotit de lege sau reprezinta o obligatie legala?
Instanta a retinut ca prin OG 20/1994 sunt prevazute in mod expres persoanele responsabile - proprietarii imobilului (instanta retinand ca paratul este proprietarul imobilului)
3. Cum si de catre cine se aplica sanctiunile prevazute de lege atunci cand reclamantul se adreseaza instantei competente sa judece obligarea paratului la respectarea art. 2 (1) din OG 20/1994 ? Oare sanctiunile se aplica singure sau trebuie aplicate de judecatorul cu atributii conform Codului de Procedura Civila?
Judecatoria si Tribunalul arata ca actul normativ pe care se intemeiaza obiectul cererii prevede si sanctiuni, dar Instanta nu obliga la respectarea legii.
Curtea de Apel, in jurisprudenta sa, arata ca sanctiunile se aplica de catre instanta competenta si investita de reclamant sa judece pretentiile sale.

CONCLUZII:
Manual de drept european privind accesul la justiție:

Accesul la instanta decurge implicit din dreptul la un proces echitabil, deoarece sugerează că litigiile trebuie solutionate de către instante.

În cadrul procedurii care nu are caracter penal, pentru ca articolul 6 din ECHR să fie aplicabil, trebuie să existe un litigiu de drept civil sau o obligatie recunoscută în legislatia natională, indiferent dacă aceasta este sau nu protejată de ECHR. Litigiul trebuie să fie real si serios, iar rezultatul procedurii trebuie să fie decisiv pentru dreptul în cauză.
Proces echitabil și public în fața unei instanțe independente și imparțiale, precum și în fața altor organisme:

Impartialitatea cuprinde două elemente:
• un element subiectiv, referitor la prejudecă.ile individuale ale unui judecător sau la atitudini părtinitoare;
• un element obiectiv, referitor la aspecte precum aparenta unei prejudecăti.

Exemple de atitudine părtinitoare subiectivă, includ manifestări de ostilitate sau rea voin.ă din partea judecătorului sau dovada că judecătorul a fost implicat în atribuirea cauzei, din ratiuni personale.
Dreptul la un proces echitabil include, în esență, dreptul la egalitatea armelor și dreptul la o hotărâre motivată
În cadrul unei proceduri civile, instantele sunt obligate să îsi motiveze corespunzător hotărârile, pentru a permite persoanelor să formuleze cereri adecvate în căile de atac (CEDO, cauza Suominen/Finlanda, nr. 37801/97, 1 iulie 2003, para 36-38.)
O instantă învestită cu solutionarea cererilor în căile de atac poate remedia o motivare necorespunzătoare a unei instante inferioare.
În principiu, este acceptabil ca o instan.ă învestită cu solu.ionarea cererilor în căile de atac să achieseze pur si simplu la motivarea hotărârii organismului inferior. Totusi, acest lucru s-a dovedit a fi insuficient atunci când plângerea introdusă în prima cale de atac a avut drept obiect motivarea necorespunzătoare a instantei inferioare.
Motivarea instantei învestită cu solutionarea cererilor în căile de atac trebuie să se refere la fondul problemei cu privire la care urmează să se pronunțe aceasta într-o manieră care să reflecte în mod adecvat rolul său. (CEDO, cauza Hansen/Norvegia, nr. 15319/09, 2 octombrie 2014, alineatele 71 et seq.)

CE ÎNSEAMNĂ UN REMEDIU EFECTIV?

Aspecte-cheie

• Articolul 13 din ECHR și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE garantează dreptul la un remediu efectiv. Acest drept reprezintă o componentă esențială
a accesului la justiție. Acesta permite persoanelor să solicite compensarea încălcării drepturilor. Diferite tipuri de remedii pot asigura compensare pentru tipuri de încălcare
distincte.
Cerința imperativă este ca un remediu să fie „efectiv” atât în practică cât și în drept.