Partaj voluntar intocmit si semnat intr-un singur exemplar

Am indoieli asupra prezentei la partaj a uneia dintre copropritari in numar de cinci (frati si surori),iar (dar) semnatura dovedeste (ar dovedi) clar prezenta. Presupun ca prezenta sau acordul tuturor coproprietarilor este o conditie pentru "valabilitatea" partajului.

Evident.

Lasand la o parte toate celelalte aspecte ale problemei, daca a-si reusii sa dovedesc ca un copropritar nu a participat la partaj si nici nu a dat acordul, atunci acesta ar avea vreun efect asupra partajului (de ex. viciu de procedura)?

In acest caz, e lovit de nulitate absoluta. Nu e nici un viciu de procedura.
Conform art.684 alin 2 din Codul civil "Partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolută."
Ma indoiesc sincer ca vreun notar isi risca libertatea, incheind un act fara participarea partilor.

Nu presupun vreun fals, înşelăciune etc., nici măcar rea voinţă din partea notarului. Dar am motive să cred în următoarea poveste: toţi fraţii se prezintă la notar, cu toate actele în regulă, î-şi exprimă voinţa unanimă, de care notarul se convinge. Notarul propune o dată şi oră la care va pregătii actul (partajul) pentru a fi semnat, face o programare pentru semnarea actului care promite că va fi întocmit până la data si ora respectivă. Întâmplarea face ca la data şi ora programării unul dinte fraţi nu ajunge în biroul notarului (din diverse cauze, motive, obiective, subiective). În condiţiile în care afară e căldură mare, biroul notarului e mic, holul de aşteptare e plin cu alţi clienţi nerăbdători, fraţii sunt mulţi la număr (cinci) şi seamănă între ei, şi pentru că "time is money", şi să nu se piardă programarea, nu se "observă" lipsa unuia dintre fraţi, nici de către notar, care, notarul, este ferm convins dealtfel de voinţa fratelui lipsă, şi de faptul că înscrisul exprimă întocmai această voinţă. Se ajunge la semnarea efectivă a actului, cu respectarea corectă şi totală a procedurii, iar fix în momentul în care pixul trece înapoi la un frate care a semnat deja şi vrea să semneze şi în locul fratelui lipsă, notarul se uită în altă direcţie (aude un claxonat din afară, îi sună telefonul etc.). Toată lumea e fericit, inclusiv fratele lipsă, înscrisul fiind conform voinţei lui, voinţă exprimată dealtfel (în prealabil) chiar şi în faţa notarului. Mai puţin e fericit însă creditorul fratelui lipsă, care (fratele lipsă), ca urmare a partajului, a reuşit defapt să "scape" de propria lui avere... Mie imediat mi-a venit în minte idea de simulare, simulaţie, ca să aflu între timp (cu o foarte mare surpindere - neavând studii în drept) că simulaţia există (ca şi concept) şi în drept (ca şi ştiinţă), simulaţia în sine fiind ceva perfect legal...