Poate unul dintre soți să-și lase, prin testament, averea unei terțe persoane ?

E absolut absurd ca statul roman prevede unele drepturi ca membrii unei familii sa fie tratati cu o oarecare echitate atunci cand sar pe cele lasate pe lumea asta de mort?
Pentru ca nimeni nu ia averea altuia, mostenirea se lasa pentru moarte, adicatelea pentru ziua cand soarele rasare numai pentru ceilalti pe pamant. Cand nu mai esti pe lumea asta nu poate sa iti ia nimeni nimic, avere sau ochii frumosi.
Pe cale de consecinta, nu doar juridic, dar si moral ideea unei mosteniri asa-zise fortate nu se aplica in opinia mea in legislatia romana.

Pe de alta parte, institutia mostenirii in legislatia romana tine seama de modalitatea in care se mentin relatiile de familie, de sentimentele dintr-o familie, normale si morale, de faptul ca intr-o familie muncesti, traiesti, ajuti si iubesti pe ceilalti membri ai ei si ar fi indicat sa mentii asta toata viata ta.
Daca dai gres in educatia oferita copiilor, daca iti alegi partenerul gresit, legea nu poate avea grija ta, trebuie sa o ai tu. Ai grija sa educi cu blandete ca sa primesti blandete si sa iti construiesti o relatie sanatoasa cu partenerul ca sa nu vrei apoi sa-i dai lui vecinul ce normal ai muncit cu partenerul tau. Si daca nu mai merge intr-o zi, legea iti da libertate la a divorta.

Cam asta e explicatia pentru care Codul civil, care presupune ca iti iubesti familia si ai relatii sanatoase cu ei, „gandeste” astfel mostenirea. Pe care poti sa nu o lasi, caci nimeni nu e obligat la a lasa ceva mostenire.

Testamentul vizeaza bunurile detinute, fiind un act mortis causa.

Orice pact (intelegere, acord )asupra unei succesiuni viitoare este lovit de nulitate absoluta.

Un testament poate fi perfectat, este un act revocabil, insa efectele acestuia sunt produse dupa decesul testatorului.

Sotul, mostenitor rezervatar, se poate adresa instantei de judecata in vederea intregirii rezervei succesorale.

Cota succesorala a sotului supravietuitor este de 1/4 ( 1/ 4 din 1/2 , in cazul bunurilor comune, proprietate devalmasa, anume o cota de 1/ 8).

Descendentii (linie nelimitata ) precum si parintii pot contesta acest act.