Am renunțat la cota din moștenirea după tata ca să-i revină totul mamei și m-am mutat acolo cu familia pentru a fi alături de ea. La un moment dat ne-a dat afară, iar acum nu se mai poate îngriji și mă sună asistenții sociali. Sunt obligată să o întrețin?

Sunt mai multe aspecte în speța aceasta ce le-ar putea fi și altora de folos:

1. Nu sunteți singura persoană care renunță la o succesiune și regretă mai târziu.
Sunt mulți cei care cred că avocatul este doar pentru „război” (proces) și îl ocolesc în vreme de „pace” (îl ocolesc atunci când ar trebui să-l întrebe câte ceva, cum ar fi, spre pildă: care pot fi efectele viitoare ale actului pe care vreau să-l semnez astăzi? Nici noi nu le știm chiar pe toate, dar vă putem povesti din pățaniile altora).

2. Pe lângă decizia de a renunța la moștenirea tatălui (sau „cedare” cum i-ați zis dvs.) ați mai luat și decizia de a investi într-o casă care nu vă aparținea.
Cum ar fi putut să fie „locuința dvs. sigură” dacă dvs. ați renunțat la orice piron de siguranță? Presupun că, înainte de a investi, nu ați întrebat vreun avocat cum anume să procedați astfel încât, într-o zi, să nu ajungeți în stradă în pofida investițiilor făcute. Și mai presupun, cu riscul de a greși, că nu v-ați apărat corespunzător (prin avocat) nici cu ocazia procesului de evacuare. (Mă întreb dacă ați formulat măcar vreo cerere reconvențională? - întreb așa, de curiozitate și mai mult retoric... )

3. Deciziile pe care le-ați luat până acum (bune, rele) sunt ale dvs. și va fi necesat să vă obișnuiți cu ele (dacă v-ar fi sfătuit vreun avocat, aveți măcar pe cine să dați vina).

4. Răspunsul la întrebarea finală este da. Aveți obligația legală de a o întreține pe mama dvs. Eu înțeleg situația în care vă aflați (în context „istoric”). Legii nu-i pasă de starea dvs. psihică. Sau, altfel spus, legea „vede” legătura de rudenie (și cam atât) și zice: „descendentul este obligat la întreținere...” (art. 519 lit b C. civ.)
Există și oarece „nuanțe” pe lângă acest text de lege „chior”, dar discuția este lungă...

5. Vad că unii utilizatori au adăugat de la ei un diagnostic pe care nu-l vad scris de dvs.
Întrebarea ar fi: imposibilitatea este doar fizică sau mama dvs. suferă de vreo afecțiune care îi afectează dscernământul? (caci în acest din urmă caz s-ar pune problema punerii sub interdicție).

Stimata Dna avocat Romascanu,

Cum utilizatoarea nu a precizat daca intre timp mama si-a schimbat pozitia vis-a-vis de fiica (deci relatia lor ar putea fi azi neconflictuala, neconflictualitate de circumstanta sau reala, temporara sau momentana, etc...), este clar ca situatia fiicei este delicata in fata legii, va trebui sa faca fata unor obligatii clar stabilite.
Am mentionat o boala pt a trage semnalul de alarma asupra necesitatii imperioase de a actiona cu o acoperire legal actata (indiferent de afect, cum foarte judicios precizat in postarea dvs.).
In nici un caz nu era vorba de un diagnostic, nu am competentele necesare si nici darul unei Pytia.

Cu stima,
Demos